" />

Zi: 1 decembrie 2018

Principii de dietoterapie

No Comments
Principii de dietoterapie

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva principii de dietoterapie.

A. Asigurarea aportului energetic

  • de macro/micronutrienti, de lichide necesare pacientului;
  • o dietoterapie echilibrata nu trebuie sa duca la deficite calorice sau la carente de orice fel.

B. Evaluarea completa a statusului nutritional si a starii de sanatate

  • etapa importanta;
  • numai prin aceasta evaluare acest mijloc terapeutic isi va atinge tintele.

C. Alimentatia dietetica recomandata trebuie sa contina date precise:

  • cantitatea de macronutrienti;
  • cantitatea de micronutrienti;
  • cantitatea din fiecare aliment;
  • frecventa meselor conform principiilor alimentatiei sanatoase;
  • aspecte de gastrotehnie in functie de patologia asociata.

D. Recomandarile de dietoterapie vor pune accentul mai intai pe latura pozitiva

  • cat, ce si cand are voie sa manance pacientul, nu cand si ce nu are voie;
  • se va evita astfel reactia negativa a pacientului.

E. Dietoterapia va trebui sa tina seama, cat mai mult posibil, de preferintele alimentare si culinare

  • nu se va pierde insa scopul principal si anume ameliorarea sau vindecarea bolii/bolilor pentru care este prescrisa;
  • se va respecta existenta alergiilor si intolerantelor individuale ale pacientilor;
  • ignorarea acestora poate cauza disconfort si suferinta.

F. Alergiile si intolerantele la alimente sau la aditivi alimentari

  • fenilcetonuria, boala celiaca vor fi luate in calcul si obliga la excluderea din alimentatie a componentei responsabile de aparitia reactiilor nedorite.

G. Persoana care prescrie o alimentatie dietetica trebuie sa aiba cunostinte teoretice de inalt nivel si experienta practica

  • persoana ce prescrie o dieta trebuie sa aiba timp si rabdare, fara graba;
  • dieta va fi transmisa atat pe cale verbala, cat mai ales in scris, sub forma unei foi de alimentatie cu date precise si personalizate privind cantitatea si tipul de alimente indicate, modul de preparare etc.

H. Mentionarea cantitatii de NaCl in orice dieta este obligatorie

  • aceiasi cerinta va fi aplicata si in cazul alcoolului, fumatului si cafelei.

I. Pregatirea culinara

  • va avea ca scop cresterea tolerantei lor, crutand organele bolnave (stomac, ficat, pancreas, intestin), atat din punct de vedere chimic, cat si mecanic si termic.

Denutritia proteica de tip inflamator si non-inflamator

No Comments
Denutritia proteica de tip inflamator si non-inflamator

DENUTRITIA PROTEICA

A. Denutritia proteica de tip I (non-inflamator)

  • albumina plasmatica: valoare normala;
  • rareori comorbiditate cardiovasculara;
  • PCRhs: valoare normala;
  • aport dietetic redus;
  • rata metabolica bazala: normala;
  • stres oxidativ carbonilic: moderat crescut;
  • rata de catabolizare a proteinelor: normala sau scazuta;
  • reversibilitatea (dializa/aport): probabila.

B. Denutritia proteica de tip II (inflamator)

  • albumina plasmatica: scazuta;
  • frecventa comorbiditate cardiovasculara;
  • PCRhs: crescuta;
  • aport dietetic normal sau crescut;
  • rata metabolica bazala: crescuta;
  • stres oxidativ carbonilic: mult crescut;
  • rata de catabolizare a proteinelor: crescuta;
  • reversibilitate (dializa/aport): putin probabila.

Anorexia nervoasa

No Comments
Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasa reprezinta autoinfometare voluntara si emaciere, asociate cu o preocupare excesiva pentru greutatea corporala si cu teama, nejustificata, fata de cresterea in greutate.

ANOREXIA NERVOASA – EPIDEMIOLOGIE

  • anorexia nervoasa s-a observat la 0,5-1% din populatia generala;
  • anorexia nervoasa apare mai frecvent la femei intre 15 si 23 de ani;
  • anorexia nervoasa nu tine cont de clasa sociala;
  • raport femei-barbati: 8/10:1.

ANOREXIA NERVOASA – ETIOPATOGENIE

Factori psihologici

  • depresia si anxietatea sunt frecvent intalnite la acesti pacienti;
  • este posibil ca depresia sa nu fie cauza anorexiei, ci mai degrama un efect al infometarii.

Factori familiali

  • familia hiperprotectiva;
  • rolul dominant al mamei si pasiv al tatalui;
  • asteptari foarte inalte ale parintilor de la copii si straduinta acestora de a le indeplini.

Predispozitia genetica

  • rol controversat in patogeneza;
  • prevalenta mai mare la rudele de gradul I;
  • se pare ca exista o tendinta de transmitere familiala a tuturor tulburarilor de personalitate, de tip obsesiv-compulsiv, a trasaturilor psihologice de perfectionism rigid si a inclinatiei spre constrangeri de ordin comportamental.

Factori culturali

  • notiuni gresite asupra ceea ce inseamna greutate sanatoasa;
  • mijloacele mass-media promoveaza siluetele gracile si pot influenta in acest sens;
  • femeile au cea mai mare predispozitie pentru anorexia nervoasa:
    • mai ales cele cu un nivel socio-economic mediu-inalt;
    • adolescentele care tin dieta;
    • cele cu profesii ce impun un anumit ideal al aspectului fizic.
  • alti factori de risc:
    • abuzul de alcool sau droguri;
    • boli ce necesita un regim alimentar cu restrictii.
  • se pare ca pacientii cu anorexie nervoasa prezinta frecvent anomalii ale secretiei de serotonina (componenta a sistemului de inducere a satietatii);
  • serotonina ar avea un efect de inhibitie asupra leptinei si a neuropeptidului Y, de unde si ideea ca antagonistii recaptarii serotoninei pot fi utili in tratamentul anorexiei nervoase.

Denutritia varstnicului – factori etiopatogenici

No Comments
Denutritia varstnicului - factori etiopatogenici

Denutritia varstnicului reprezinta o problema importanta de sanatate. Va prezentam in cele ce urmeaza factorii etiopatogenici pentru denutritia varstnicului.

Modificari functionale legate de varsta

  • modificari hormonale si metabolice (STH, insulina, androgeni) ce cresc proportia tesutului gras;
  • tulburari senzoriale;
  • probleme dentare (nu pot mesteca).

Depresia

  • diminueaza frecvent apetitul.

Ateroscleroza cerebrala si dementa

  • dificultati de deglutitie, tremor;
  • incapacitatea de procurare si pregatire a alimentelor;
  • alterarea memoriei „uita sa manance”.

Boli artrozice, tulburari de deplasare

  • poate deveni dificil sa mearga sa isi procure alimentele, sa le pregateasca.

Conditii sociale

  • singuratatea, decesul partenerului de viata;
  • institutionalizare;
  • venituri reduse.

Polipragmazie

  • afectiuni organice multiple: „iau medicamente cu pumnul”.

Alimentatia parenterala – complicatii

No Comments
Nutritia parenterala - indicatii

Alimentatia parenterala reprezinta alimentatia intravenoasa si este indicata in diferite situatii critice, prezentate intr-un articol precedente.

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva din complicatiile intalnite in alimentatia parenterala.

A. COMPLICATII METABOLICE

a. Sindromul de realimentare

  • apare la cateva zile;
  • se caracterizeaza printr-o asociere de dezechilibre hidroelectrolitice si de vitamine;
  • prin introducerea substratului energetic in plasma, celulele depletizate de energie inmagazineaza in mod excesiv glucoza, potasiu, fosfor si alte substraturi necesare pentru producerea de ATP;
  • trecerea potasiului si a fosforului in compartimentul intracelular, cu hipopotasemie si hipofosfatemie consecutive, sunt principalele modificari biologice ale sindromului de realimentare;
  • pentru a se evita sindromul de realimentare:
    • se corecteaza deficitele de K, Mg, P inaintea initierii alimentatiei parenterale;
    • se limiteaza aportul glucidic initial la 150 g/zi;
    • se limiteaza aportul hidric la 1000-1500 ml/zi.

b. Hiperglicemia

  • factorii de risc:
    • DZ;
    • stresul metabolic;
    • unele medicamente;
    • obezitatea;
    • aportul excesiv de glucoza.
  • prevenirea se poate realiza prin:
    • administrarea unei cantitati atent supravegheate de glucoza, mai mica fata de rata maxima de oxidare a glucozei (5-7 mg/kg/minut);
    • administrarea unor cantitati mai mici de dextroza la pacientii cu risc (100-150 g/zi sau 2-3 mg/kg/minut);
    • dozarea frecventa a glicemiei si administrarea de insulina.

c. Alte complicatii metabolice

  • hipo/hipernatremia;
  • hipo/hiperpotasemia;
  • hipo/hipercalcemia;
  • hipo/hipermagnezemia;
  • hipo/hiperfosfatemia. 

B. COMPLICATII INFECTIOASE

  • complicatie majora a alimentatiei parenterale;
  • sursa de infectie este reprezentata in general de solutiile parenterale si de cateter;
  • solutiile pot fi suspectate cand se izoleaza acelasi germen din ele, ca si din sangele pacientului;
  • semnele si simptomele de infectie apar la scurt timp dupa initierea alimentatiei parenterale;
  • cateterul venos periferic asociaza conditii prielnice pentru multiplicarea bacteriilor;
  • solutiile hipertone cu aminoacizi si dextroza nu permit multiplicarea germenilor;
  • emulsiile lipidice sunt un mediu bun de cultura pentru germenii gram pozitivi si negativi, precum si pentru fungi, din acest motiv, infuzia emulsiilor lipidice trebuie sa fie efectuata complet in maxim 12 ore;
  • cei mai frecventi germeni implicati: S. aureus, S. epidermidis, Candida, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa;
  • febra trebuie mereu investigata la pacientii alimentati parenteral, daca aceasta persista mai mult de 24-48 de ore administrarea solutiilor prin cateter venos trebuie intrerupta.

C. COMPLICATII HEPATOBILIARE

  • pot aparea cresteri usoare ale transaminazelor si a fosfatazei alcaline la cateva zile pana la cateva saptamani de la initierea alimentatiei parenterale;
  • posibile cauze de colestaza ar fi: administrarea in exces a aminoacizilor si lipidelor;
  • steatoza hepatica apare mai frecvent la pacientii cu stare septica, la care carbohidratii sunt infuzati cu o rata mai mare de 5 mg/kg/minut.

D. COMPLICATII MECANICE

  • pneumotorax, hidrotorax, hemotorax, emfizem subcutanat;
  • leziuni ale plexului brahial;
  • leziuni de artera subclavie;
  • tromboflebita;
  • fistula arterio-venoasa;
  • leziuni ale ductului toracic;
  • hidromediastin;
  • embolii gazoase;
  • embolii cu fragmente de cateter;
  • plasarea incorecta a cateterului, perforatii ale cordului.

Nutritia parenterala – indicatii

No Comments
Nutritia parenterala - indicatii

Nutritia parenterala reprezinta alimentatia pe cale intravenoasa.

Nutritia parenterala este indicata in urmatoarele situatii:

  • pacientii in stare critica:
    • nutritia parenterala este indicata daca durata perioadei hipercatabolice este mai mare de 4-5 zile;
    • alimentatia enterala nu este posibila.
  • come prelungite;
  • interventii chirurgicale:
    • preoperator pe o perioada de 7 – 10 zile:
      • la pacienti cu malnutritie severa si de aproximativ 3 zile;
      • la pacienti cu malnutritie usoara sau moderata.
    • postoperator:
      • in interventii abdominale, pana la reluarea tranzitului intestinal, fiindca tractul gastrointestinal nu poate fi           utilizat.
  • boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragica):
    • alimentatia parenterala poate fi utilizata pentru a mentine greutatea corporala sau in cazul unei interventii chirurgicale;
    • repausul alimentar oral si utilizarea alimentatiei parenterale faciliteaza remisia in 60 – 80% dintre cazurile de boala Crohn;
    • in rectocolita ulcero-hemoragica alimentatia parenterala nu influenteaza activitatea bolii.
  • malabsorbtie din cauza fistulelor enterocolice, enterovezicale sau enterocutanate;
  • sindrom de intestin scurt:
    • nutritia parenterala este necesara pe o perioada nedefinita la pacientii cu intestin functional restant mai mic de 60 cm.
  • pancreatita acuta:
    • in forme usoare, metoda obisnuita de suport nutritional este alimentatia dietetica enterala;
    • nutritia parenterala este indicata cand alimentatia enterala determina accentuarea durerilor abdominale,          varsaturi, cresterea valorilor amilazemiei, lipazemiei si a   cantitatii de lichid de aspiratie.
  • boli ale sistemului nervos central cu pierderea mecanismului de deglutitie si/sau cu risc crescut de aspiratie;
  • insuficienta renala:
    • se utilizeaza pentru a mentine aportul caloric;
  • insuficienta hepatica;
  • pacienti cu tumori maligne, la care se anticipeaza fenomene de toxicitate gastro-intestinala cauzate de chimioterapie;
  • pacienti cu tulburari de alimentatie (anorexie), malnutritie severa (greutate mai mica de 65% din greutatea ideala sau scadere ponderala mai mare de 30%) si intoleranta la alimentatia enterala;
  • arsuri severe, fracturi multiple complicate cu stari septice;
  • pacienti cu SIDA, la care au esuat alte metode de suport nutritional;
  • nou – nascuti cu fistula traheoesofagiana, gastroschizis (defect de inchidere al peretelui abdominal fetal, caracterizat prin hernierea viscerelor abdominale in afara cavitatii abdominale), omfalocel (malformatie congenitala ce presupune un defect de inchidere a peretelui abdominal in regiunea ombilicala), atrezie intestinala (nu comunica intestinul cu celelalte segmente);
  • copii cu deficit de crestere din cauza unei boli sistemice sau prin diaree cronica.

Metode de conservare a alimentelor

No Comments
Metode de conservare a alimentelor

METODE DE CONSERVARE A ALIMENTELOR

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva metode de conservare a alimentelor.

A. Procedee ancestrale:

  • sararea;
  • afumarea;
  • fierberea;
  • gatirea.

Deshidratarea:

  • apa este necesara pentru procesele biochimice si pentru dezvoltarea germenilor;
  • prin deshidratare se reduce cantitatea de apa si se prelungeste viata alimentului;
  • deshidratarea in cuptor (biscuiti, cereale) sau in curent de aer cald (fructe, legume) distruge cea mai mare parte din vitamine.

Conservarea:

  • protejeaza alimentele de actiunea oxidatica a mediului si de microorganismele aerobe;
  • conservarea se face in recipiente etanse, iar tratamentul termic distruge microorganismele si toxinele de Clostridium botulinum.

Pasteurizarea:

  • aplicarea unei temperaturi de 70 grade Celsius timp de 30 de secunde pana la 2 minute sau 63 de grade Celsius timp de 30 de minute, temperaturi inferioare celor pentru sterilizare si care permit distrugerea microorganismelor patogene si prelungesc conservabilitatea;
  • produsele pasteurizate pot fi pastrate in frigider la +4 gade Celsius intr-un ambalaj etans.

Sterilizarea UHT:

  • aplicarea unei temperaturi de 140 de grade Celsius pentru cateva secunde;
  • prin utilizarea vaporilor de apa, se distrug germenii, fara sa se modifice gustul sau valorile nutritionale;
  • produsele UHT pot fi pastrate la temperatura mediului ambiant timp de cateva luni, daca ambalajul nu a fost deteriorat.

Congelarea:

  • are loc rapid la -35 grade Celsius;
  • alimentele congelate pot rezista timp de pana la 1 an la -18 grade Celsius;
  • carnea de pui proaspat congelata ramane in siguranta pentru 12 luni, daca puiul este intreg sau 9 luni, daca este portionat;
  • decongelarea trebuie sa fie rapida, cand alimentele sunt destinate prepararii ulterioare la cald sau lent, daca se vor consuma crude;
  • calitatile nutritive ale fructelor si legumelor congelate rapid se mentin intacte.

Ionizarea si iradierea:

  • alimentele sunt supuse unor raze gamma sau x provenite de la o sursa radioactiva (Cobalt-60), insa nu exista contact direct intre alimente si sursa, iar acestea nu devin radioactive;
  • se pastreaza toate calitatile nutritive, dar necesita o instalatie industriala complexa;
  • unele bacterii si o parte din fungi nu pot fi distrusi prin iradiere;
  • iradiere este mutagena, astfel incat devine posibila formarea de microorganisme mutante, eventual mai rezistente.

Fazele trialurilor clinice

No Comments
Fazele trialurilor clinice

FAZELE TRIALURILOR CLINICE

FAZA I A TRIALURILOR CLINICE

  • faza I a trialurilor clinice reprezinta secventa initiala a studiilor asupra oamenilor, atunci cand este vorba despre un medicament nou sau despre orice tratament nou;
  • studiile de faza I au dimensiuni mici, pana la 30 de pacienti;
  • se efectueaza dupa ce eficacitatea si siguranta au fost testate pe animale;
  • se concentreaza asupra:
    • sigurantei noului produs;
    • stabilirii dozei ce poate fi administrata fara a produce efecte adverse serioase;
    • studierii metabolizarii medicamentului de catre organism.
  • trialurile se fac pe oameni sanatosi, dar si pe persoane cu boli incurabile, SIDA sau anumite tipuri de cancer.

FAZA II A TRIALURILOR CLINICE

  • dupa ce siguranta unui produs nou a fost testata, se poate trece la faza urmatoare;
  • medicamentele se administreaza unor grupuri mici de pacienti cu anumite afectiuni;
  • 70% din medicamentele noi si testate in faza I, trec in faza II a trilaurilor clinice;
  • numarul participantilor poate ajunge pana la 50;
  • scopul este:
    • stabilirea eficacitatii diferitelor doze;
    • stabilirea frecventei de administrare.

FAZA III A TRIALURILOR CLINICE

  • se testeaza eficienta noului medicament prin compararea lui cu altul cunoscut sau cu o interventie despre care se stie ca este eficienta;
  • cele mai multe trialuri de aceasta faza sunt randomizate si cateodata cuprind mii de pacienti, din spitale diferite si chiar din mai multe tari.

FAZA IV A TRIALURILOR CLINICE

  • studii de mari dimensiuni;
  • au ca scop:
    • monitorizarea efectelor adverse ale noului medicament dupa ce acesta a fost aprobat si lansat pe piata.
  • se mai numesc si studii de supraveghere post-marketing;
  • pentru eliminarea distorsiunilor, experimentul trebuie sa se faca prin metoda „simplu orb”, „dublu orb”, „triplu orb” sau „cvadruplu orb”;

In metoda „simplu orb” se lucreaza cu doua loturi identice, carora li se administreaza produsul activ si respectiv unul placebo (cel care administreaza produsele stie care dintre ele este activ si care placebo, dar persoanele din cele doua loturi nu stiu acest lucru).

Pot aparea doua tipuri de erori:

  • atentia celui care administreaza produsele este mai mare fata de lotul test, fapt ce poate fi sesizat de persoanele din cele doua loturi si care poate determina neobservarea  anumitor aspecte aparute la lotul martor;
  • modul de redactare si de comunicare a rezultatelor obtinute este influentat de faptul ca persoana care administreaza produsele stie la ce efecte trebuie sa se astepte.

Din aceste motive se prefera experimentul „dublu orb”:

  • in metoda „dublu orb” nici experimentatorul, nici participantii loturilor nu stiu care dintre produse este cel activ si cel placebo;
  • experimentatorul primeste produsele in ambalaje identice, dar cu numere de serie diferite;
  • in momentul comunicarii rezultatelor, el indica si numarul de serie al produsului administrat;
  • numai conducatorul experimentului este in masura sa separe cazurile care au primit produsul activ, de cele carora li s-a administrat placebo.

In cazul studiului „triplu orb”, trei grupuri de indivizi implicati in trial nu cunosc interventia ce se aplica fiecarui pacient.

Aceste grupuri pot include participantii, investigatorii care administreaza interventia si pe cei care evalueaza rezultatele sau cei care analizeaza datele, daca la grupurile mentionate anterior se mai adauga unul, trialul devine „cvadruplu orb”.

Principalele tipuri de studii epidemiologice

No Comments
Principalele tipuri de studii epidemiologice

STUDII EPIDEMIOLOGICE

A. STUDII EPIDEMIOLOGICE OBSERVATIONALE

Investigatorul nu controleaza nici populatia si nici factorii la care este expusa.

Studiile observationale sunt:

  • studii descriptive;
  • studii analitice:
    • ecologice sau corelationale;
    • transversale;
    • tip caz-control;
    • de cohorta.

B. STUDII EPIDEMIOLOGICE EXPERIMENTALE

Testeaza efectele unor interventii asupra unui aspect al sanatatii/bolii.

Investigatorul controleaza atat populatia cat si factorii la care este expusa.

Studiile experimentale sunt:

  • trialuri controlate randomizate: faza I, II, III, IV (simplu/dublu/triplu/cvadruplu orb);
  • trialuri de teren;
  • trialuri comunitare.

Studii interventionale farmacologice in diabetul zaharat tip 2

No Comments
Studii interventionale farmacologice in diabetul zaharat tip 2

STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2

A. STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE CU METFORMIN

Diabetes Prevention Program (DPP)

  • DPP a inclus pe langa optimizarea stilului de viata si un brat cu metformin (850 mg x 2/zi);
  • metformin a scazut cu 31% incidenta diabetului zaharat tip 2, comparativ cu placebo, avand eficienta maxima la subiectii cu IMC>35 kg/mp si la cei cu varsta pana in 45 de ani;
  • eficienta metforminului a fost atribuita in parte scaderii ponderale.

CAnadian Normoglycemia Outcomes Evaluation (CANOE)

  • studiu dublu orb randomizat, controlat placebo ce a urmarit pe o perioada de 3,9 ani, 207 pacienti cu scaderea tolerantei la glucoza;
  • pacientii au fost supusi combinatiei de rosiglitazona (2 mg) si metformin (500 mg) de doua ori pe zi, fie unui tratament placebo asociat cu optimizarea stilului de viata;
  • reducerea riscului relativ de aparitie a diabetului zaharat tip 2 a fost de 66%.

B. STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE CU ALFA-GLUCOZIDAZA

Study to Prevent Non-Insulin-Dependent Diabetes (STOP-NIDDM)

  • studiu dublu orb, randomizat, controlat placebo;
  • a inclus 1419 subiecti cu scaderea tolerantei la glucoza urmariti pe o perioada de 3,3 ani care au primit acarboza (100 mg x 3/zi) sau placebo;
  • reducerea incidentei diabetului zaharat tip 2 a fost de 25% pentru cei ce au primit acarboza, comparativ cu placebo;
  • de mentionat ca o treime din grupul cu acarboza a intrerupt tratamentul din cauza efectelor adverse gastro-intestinale.

C. STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE CU TIAZOLIDINDIONE

Troglitazone in Prevention of Diabetes (TRIPOD)

  • studiu unicentric, randomizat, dublu orb, controlat placebo;
  • troglitazona a redus incidenta diabetului zaharat cu aproximativ 50% fata de grupul de control, dupa o durata medie de urmarire de 30 de luni;
  • studiul a fost intrerupt cand din cauza hepato-toxicitatii, troglitazona a fost scoasa de pe piata;
  • efectul protectiv s-a mentinut opt luni dupa ce tratamentul a fost intrerupt.

Diabetes Prevention Program (DPP)

  • intrerupt din acelasi motiv, a avut un brat cu troglitazona, in care s-a observat in primul an o scadere a incidentei diabetului zaharat tip 2 cu 75%.

Diabetes Reduction Assessment with Ramipril and Rosiglitazone (DREAM)

  • studiu multicentric, randomizat, dublu orb, controlat placebo;
  • a inclus 602 subiecti cu scaderea tolerantei la glucoza si care a fost conceput pentru a aprecia eficienta rosiglitazonei in reducerea incidentei diabetului zaharat tip 2 la adulti.

D. STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE CU GLINIDE

Nateglinide and Valsartan in Impaired Glucose Tolerance Outcomes Research (NAVIGATOR)

  • a inclus 9306 subiecti cu scaderea tolerantei la glucoza si boala cardiovasculara sau factori de risc cardiovasculari care au primit nateglinida (30 mg pana la 60 mg x 3/zi) sau placebo, respectiv valsartan (80 mg pana la 160 mg x 3/zi) sau placebo, combinate cu un program de modificare a stilului de viata;
  • studiu dublu orb, randomizat, ce a urmarit daca nateglinida poate preveni aparitia diabetului zaharat tip 2 la acesti subiecti;
  • dupa o perioada medie de 5 ani, s-a ajuns la concluzia ca nateglinida nu a redus incidenta diabetului zaharat.

E. ALTE STUDII INTERVENTIONALE FARMACOLOGICE

Xenical in the Prevention of Diabetes in Obese Subjects (XENDOS)

  • studiu randomizat, prospectiv, dublu orb;
  • a comparat scaderea ponderala la 3305 subiecti cu obezitate (din care 21% prezentau scaderea tolerantei la glucoza) obtinuta fie prin optimizarea stilului de viata si administrare de orlistat (120 mg x 3 zi), fie prin optimizarea stilului de viata si placebo;
  • dupa o durata medie de urmarire de patru ani, scaderea ponderala medie a fost de 4,1 kg in grupul cu placebo si de 6,9 kg in cel cu orlistat, grup la care reducerea riscului de aparitie a diabetului zaharat tip 2 a fost 37%;
  • la subiectii cu scaderea tolerantei la glucoza, incidenta diabetului zaharat tip 2 a fost redusa cu 45%;
  • principala problema a acestui studiu a fost rata mare de retragere din studiu a participantilor.

Alte studii interventionale farmacologice

  • date preliminare, provenite din studii care nu-si propusesera sa evalueze preventia diabetului zaharat, au sugerat ca inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ramipril, captopril, lisinopril) pot reduce riscul acestei boli;
  • studiul DREAM ce a urmarit utilizarea ramiprilului (15 mg/zi) timp de 3 ani, nu a scazut incidenta diabetului zaharat  tip 2 si nici nu a aratat un efect suplimentar la cei care au primit ramipril si rosiglitazona;
  • studiul NAVIGATOR investigheaza rezultatul blocarii sistemului renina-angiotensina cu sartani asupra incidentei diabetului zaharat tip 2;
  • un studiu de preventie a bolii coronariene, a sugerat ca statinele pot avea si un efect de reducere a incidentei diabetului zaharat tip 2, observatia nu a fost confirmata in alte studii.

content protection is powered by http://jaspreetchahal.org