" />

Autor: Dr. Daniela Petrache

Nutritia in diabetul gestational

Nutritia in diabetul gestational

Diabetul gestational reprezinta o tulburare de glicoreglare, aparuta sau evidentiata cu ocazia unei sarcini.

Diabetul gestational este o complicatie medicala din ce in ce mai frecvent asociata cu sarcina. In cazul diabetului gestational, riscurile majore fetale si materne sunt datorate in principal cresterii ponderale si hiperglicemiei.

Riscurile fetale se refera la:

  • macrosomie;
  • complicatiile mecanice asociate la nastere;
  • complicatiile metabolice posibile in timp la copil:
    • obezitate;
    • diabet zaharat tip 2.

Deasemenea trebuie luat in calcul si riscul mamei de a dezvolta diabet zaharat tip 2 dupa nastere.

Prevalenta diabetului zaharat tip 2 este in crestere, afecteaza toate grupele de varsta. Femeile gravide cu diabet gestational reprezinta o categorie de risc major.

Studiul HAPO (Hyperglycemia and Adverse Pregnancy Outcomes) a aratat o asociere stransa intre valorile glicemice mari la mama si cresterea frecventei evenimentelor perinatale, independent de alti factori de risc.

Nutritia in diabetul gestationalSe cunoaste ca hiperglicemia cronica are ca efect accelerarea cresterii fatului. Macrosomia este de 7 ori mai frecventa la glicemii a jeun materne de peste 90-95 mg/dl, decat la cele de 75 mg/dl si de 14 ori mai frecventa la glicemii de peste 105 mg/dl.

Astfel, daca riscul de diabet zaharat tip 2 incepe de fapt in utero, secundar unei nutritii dezechilibrate, inseamna ca modul de alimentatie al mamei influenteaza starea de sanatate pe termen lung a produsului de conceptie.

Malnutritia in cursul sarcinii (alimentatia deficitara sau alimentatia excesiva), precum si obezitatea preexistenta sarcinii se asociaza cu un risc crescut de aparitie a diabetului gestational, precum si a diabetului zaharat la copii.

Preventia aparitiei diabetului gestational presupune interventia impotriva obezitatii preexistente sarcinii, dar si o nutritie echilibrata in sarcina care sa permita o crestere ponderala optima.

OPTIMIZAREA STILULUI DE VIATA

Optimizarea stilului de viata al femeii cu diabet gestational cuprinde:

  • nutritie optima;
  • activitate fizica zilnica, daca nu exista contraindicatii;
  • renuntarea la fumat.

Principiile generale ale unei nutritii optime sunt urmatoarele:

  • mese regulate cu gustari;
  • adaptare calorica;
  • consum de alimente cu index glicemic scazut, bogate in fibre alimentare;
  • aport suficient de proteine de buna calitate;
  • moderatie in aportul de lipide (30% din ratia calorica), din care <10% lipide saturate;
  • fara lipide trans;
  • lichide suficiente noncalorice si fara alcool.

NECESARUL ENERGETIC IN SARCINA COMPLICATA CU DIABET GESTATIONAL

Alimentatia optima a gravidelor cu diabet gestational este aceea care furnizeaza necesarul caloric si de nutrienti, fara a induce insa hiperglicemie postprandiala.

Recomandarile Asociatiei Americane de Diabet privind necesarul calori la gravida cu diabet gestational sustin un aport energetic de 35 kcal/kgcp greutate ideala, cu 50-60% glucide.

Inca din 1985 au fost realizate 7 studii ce vizau determinarea efectelor dietei restrictive asupra sarcinii si a fatului la gravidele cu diabetul gestational.

Nutritia in diabetul gestationalMagee si Knopp au propus o restrictie calorica stricta pentru gravidele obeze cu diabet gestational. Acestia au comparat efectele unei diete de 1200 kcal/zi (dieta cu o restrictie calorica de 50%) cu cele ale uneia de 2400 kcal/zi. Dupa sase saptamani de monitorizare s-a observat ca intre cele doua grupuri valorile insulinemiei a jeun si ale mediei glicemice zilnice difera in mod semnificativ.

Cetonemia si cetonuria au fost identificabile in grupul restrictionat caloric dupa sapte zile de la initierea dietei, motiv pentru care autorii au concluzionat ca o astfel de dieta poate avea un impact nefavorabil asupra fatului, deci nu este recomandata.

Ulterior, aceiasi autori au studiat reducerea aportului energetic cu 33%. In acest studiu, restrictia calorica usoara s-a dovedit utila in scaderea glicemiei a jeun si a glicemiei postprandiale cu aproximativ 22%, dupa doar o saptamana de la initiere.

Subalimentatia mamei in ultimele doua trimestre de sarcina se asociaza cu:

  • greutate mica la nastere;
  • cresterea riscului de diabet zaharat tip 2;
  • cresterea riscului de obezitate.

Un alt potential efect advers al deprivarii energetice se datoreaza cetonemie si cetonuriei matinale.

Cresterea concentratiei serice materne de corpi cetonici (beta hidroxibutirat) si acizi grasi liberi induce o dezvoltare neurologica si intelectuala precara in copilarie. Astfel, este absolut necesar ca dieta sa fie astfel conceputa incat sa evite pe cat posibil cetonemia matinala si din cursul noptii.

Este cunoscut faptul ca 10-20% din sarcinile normale sunt acompaniate de cetonurie matinala, mecanism ce apare pentru a proteja fatul de deprivarea energetica din cursul postului nocturn.

Rolul cetonemiei in sarcinile complicate cu diabet zaharat este unul controversat. In acest sens studiile subliniaza diferenta dintre cetonemia datorata postului prelungit si cea determinata de controlul glicemic nesatisfacator.

Nutritia in diabetul gestationalSe prespune ca, insulinorezistenta din tesutul muscular si tesutul adipos este programata in utero, in conditiile unui aport energetic exogen insuficient, cand metabolismul fetal se modifica pentru a distribui glucoza catre organele vitale necesare supravietuirii, precum sistemul nervos.

Ghidurile americane de practica medicala recomanda reducerea aportului caloric la gravidele obeze cu diabet gestational cu 30-33%, avand grija ca aceste diete sa nu se asocieze cu cetonemie si cetonurie, iar aportul energetic sa nu fie sub 1600 kcal/zi.

Controlul cresterii ponderale se face prin aportul caloric adaptat in functie de IMC-ul anterior sarcinii.

Recomandarile ADA spun ca indiferent de IMC-ul anterior sarcinii, femeia gravida trebuie sa beneficieze de un aport caloric de 35 kcal/kgcp greutate ideala cu distributia macronutrientilor astfel:

  • glucide > 55% din total;
  • proteine 20% din total;
  • lipide <25% din total;
  • colesterol alimentar <200 mg/zi.

Dieta euglicemica insa are urmatoarele recomandari:

  • pentru un IMC 80-120% greutate ideala aportul caloric trebuie sa fie de 30 kcal/kgcp greutate ideala;
  • pentru un IMC 121-150% greutate ideala aportul caloric trebuie sa fie de 24 kcal/kgcp greutate ideala;
  • pentru un IMC >151% greutate ideala aportul caloric trebuie sa fie 12 kcal/kgcp greutate ideala.

Dieta euglicemica recomanda o distributie a macronutrientilor astfel:

  • glucide <40% din total;
  • lipidele >40% din total;
  • proteinele 20% din total;
  • colesterol alimentar <200 mg/zi.

Cresterea ponderala in functie de IMC initial al mamei:

  • IMC <18,5 kg/mp – crestere ponderala 12.5 – 18 kg cu o crestere saptamanala de 0.5 kg dupa saptamana 12;
  • IMC 18.5 – 24.9 kg/mp – crestere ponderala 11.5 – 16 kg cu o crestere saptamanala de 0.4 kg dupa saptamana 12;
  • IMC 25 -29 kg/mp – crestere ponderala 7 – 11.5 kg cu o crestere saptamanala de 0.3 kg dupa saptamana 12;
  • IMC >29 kg/mp – crestere ponderala 7 kg cu o crestere saptamanala de 0.2 kg dupa saptamana 12;
  • sarcini gemelare – crestere ponderala 15.9 – 20.4 kg cu o crestere saptamanala de 0.7 kg dupa saptamana 12.

GLUCIDELE

Raspunsul glicemic postprandial poate fi scazut la gravidele cu diabet gestational, daca in planul lor alimetar individualizat, este redus consumul de carbohidrati, cu evitarea alimentelor cu index glicemic crescut.

Reducerea aportului energetic la gravidele cu diabet gestational se poate face, in functie de IMC, pe seama reducerii consumului de carbohidrati, scopul final fiind obtinerea normalizarii valorilor glicemiei.

Nutritia in diabetul gestationalIn Europa, se admite ca necesarul energetic obtinut din consumul carbohidratilor sa reprezinte 45-50% din totalul energetic, in timp ce alte organizatii recomanda ca 35-40% din totalul energetic sa fie reprezentat de glucide in asa numita dieta euglicemica.

Criticile aduse alimentatiei euglicemice (saraca in carbohidrati si bogata in grasimi) se datoreaza procentului mare de grasimi si proteine permise (total 60-65%), la un esantion populational cu risc cardiovascular crescut preexistent.

Acest fapt duce la concluzia ca este important tipul de glucide si lipide mai mult decat procentul exact al acestora.

Un studiu prospectiv din 2010, realizat in SUA a aratat ca marirea procentului de grasimi consumate in trimestrul II de gestatie, la gravidele cu toleranta normala la glucoza, creste riscul de aparitie a diabetului gestational.

In schimb cu fiecare procent de glucide in plus, ce substituie un procent de lipide din dieta, se reduce riscul cu 6% pentru aparitia diabetului gestational.

Exista doua modalitati prin care hiperglicemia postprandiala poate fi redusa:

  • distributia caloriilor si glucidelor la mese:
    • mic dejun 10 – 15%;
    • gustare 5 – 10%;
    • pranz 23 – 30%;
    • gustare 5 – 10%;
    • cina 30 – 40%;
    • gustare 5 – 10%.
  • reducerea hiperglicemiei postprandiale prin inlocuirea glucidelor cu indice glicemic mare, cu carbohidrati cu indice glicemic mic. Exista date in literatura care sustin ipoteza conform careia, nu cantitatea de glucide, cat tipul lor este cel important in mentinerea controlului glicemic. Astfel, glucidele cu structura complexa (polizaharidele) si indice glicemic mic, precum cele din legume, fructe, cereale integrale – ovaz si orz, s-au dovedit a avea beneficii metabolice prin reducerea insulino-rezistentei si a glicemie postprandiale, atat la gravide, cat si in afara gestatiei.

PROTEINELE

S-a observat ca dietele hiperproteice – hipoglucidice sunt diete dezechilbrate din punct de vedere metabolic, deoarece furnizeaza un procent mare de aminoacizi, fara insa a suplimenta si aportul de nutrienti necesari pentru utilizarea acestora.

Dietele hiperproteice reduc apetitul, fapt ce explica greutatea mica la nastere observata in studiile in care s-a marit procentul de proteine.

Aportul de proteine recomandat gravidelor cu diabet gestational este de 0.75 g/kgcp greutate ideala, la care se adauga un plus de 10 g/zi incepand cu trimestrul II de sarcina conforma ADA.

Aportul total de proteine nu trebuie sa depaseasca 20-25% din totalul energetic.

Nutritia in diabetul gestationalUn studiu recent a aratat ca, gravidele ce urmeaza diete hiperproteice cu continut crescut de carne procesata au un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat, comparativ cu cele ce nu adopta astfel de diete.

Recomandarile dietetice trebuie sa vizeze o crestere ponderala suficient de mare la gravidele cu IMC sub 19.8 kg/mp anterior sarcinii pentru a micsora incidenta nou-nascutilor mici pentru varsta gestationala, iar la gravidele supraponderale si obeze, gravide susceptibile de a da nastere unor copii mari pentru varsta gestationala, recomandarile nutritionale trebuie sa vizeze o crestere in greutate limitata.

Societatea americana de obstetrica recomanda pentru toate gravidele obeze o crestere ponderala minima de 7 kg, recomandare care nu se aplica intotdeauna, si, mai ales, nu se aplica in cazul femeilor cu obezitate morbida preconceptionala (IMC peste 35 kg/mp). La acestea o crestere in greutate minima sau chiar absenta cresterii in greutate, nu pare sa se coreleze cu greutatea la nastere a nou-nascutului.

LIPIDELE

Aportul de glucide in sarcina c diabet gestational trebuie limitat, aceasta limitare favorizand cresterea aportului de lipide pentru mentinerea necesarului caloric. In afara sarcinii, o ratie alimentara echilibrata trebuie sa contina grasimi in proportie de maxim 30% din totalul energetic zilnic.

Din acest procent aportul de grasimi saturate trebuie sa fie maxim 10%, cele 20% ramase fiind reprezentate de acizi grasi mononesaturati si acizi grasi polinesaturati.

Nu este cert insa daca, aceste recomandari sunt aplicabile si in sarcina. Totusi, unele studii pe animale au concluzionat ca dietele cu continut foarte mare de grasimi saturate (peste 10%) aplicate la animalele gestante se asociaza cu cresterea riscului de boala cardiovasculara la urmasi.

Aportul de grasimi in sarcina se pare ca trebuie limitat si datorita faptului ca recurenta diabetului gestational este mai probabila la femeile care au avut un aport lipidic crescut in sarcinile precedente.

Nutritia in diabetul gestationalPotentialele beneficii datorate inlocuirii acizilor grasi saturati cu acizii grasi mononesaturati in dieta gravidei nu au fost inca demonstrate. Exista unele studii realizate la non-gestante care subliniaza ca insulino-rezistenta si valorile serice ale trigliceridelor si LDL colesterolului s-au imbunatatit dupa cresterea aportului de acizi grasi mononesaturati in dieta. Intr-un studiu danez nu s-a remarcat nicio imbunatatire a sensibilitatii la insulina dupa marirea aportului de acizi grasi mononesaturati la femeile gravide cu diabet gestational.

Se pare totusi ca, aportul crescut de acizi grasi mononesaturati in dieta are un efect benefic asupra tensiunii arteriale.

Conform Ghidurilor ADA si EASD aportul lipidelor saturate trebuie limitat la cel mult 7% din totalul caloric. Lipidele mononesaturate se gasesc in uleiul de masline, avocado, nuci, arahide. Lipidele polinesaturate sunt reprezentate de acizii grasi esentiali (acizi grasi polinesaturati omega-3 si acizi grasi polinesaturati omega-6).

Acizii grasi polinesaturati omega-3 au ca reprezentanti acidul alfa linolenic, acidul eicosapentaenoic si acidul docosahexaenoic, iar cei omega-6: acidul linoleic si acidul arahidonic. Raportul optim recomandat ca si consum de acizi grasi omega 6/omega 3 este 2:1 sau 3:1. Aportul recomandat de acid alfa-linolenic este de 1 g/zi.

VITAMINELE SI MINERALELE

Aportul optim de minerale si vitamine este deosebit de important in sarcina, dar si in diabetul gestational, atat pentru mama, cat si pentru fat, asigurand o dezvoltare fetala corespunzatoare.

Fierul: necesarul de fier in diabetul gestational si in sarcina in general creste cu 20-30%. Gravidelor le este recomandat un aport de 27 mg fier/zi, necesar pentru eritropoieza si pentru a asigura cresterea placentara si fetala. Rezervele materne existente nu sunt suficiente pentru a acoperi necesarul crescut din trimestrele II si III.

Este recomandata, in consecinta, suplimentarea zilnica cu 16-20 mg suplimente de fier, in prize multiple. Recomandarea utilizarii suplimentelor de fier nu exclude o alimentatie diversificata si echilibrata.

Sursele alimentare de fier sunt: ficat, carne rosie slaba, peste, oua, vegetale verzi, cereale imbogatite cu fier, fructe uscate.

Calciul: necesarul de calciu in diabetul gestational si nu numai este de 1000 – 1300 mg/zi, sursele alimentare fiind reprezentate de lactate si produse lactate, peste (somon, sardine), vegetale verzi si legume uscate. Suplimentarea cu vitamina D este recomandata mai ales iarna, datorita expunerii insuficiente la soare.

S-a aratat ca unul din beneficiile administrarii de magneziu in diabetul gestational si in sarcina in general ar fi prevenirea pre-eclampsiei. Doza zilnica recomandata este de 350-400 mg/zi.

Diabetul zaharat gestationalNecesarul zilnic de iod in diabetul gestational si nu numai este de 220 mcg/zi. Surse alimentare de iod: peste, oua, legume, sare imbogatita cu iod.

Suplimentarea preconceptionala de vitamine este asociata, conform studiilor, cu o reducere cu 43% a riscului de malformatii si patologie cardiovasculara a fatului si a nou-nascutului.

Este obligatorie suplimentarea periconceptionala de acid folic, datorita solicitarii crescute gestationale, acesta fiind necesara prevenirii malformatiilor tubului neural (spina bifida), dar si in procesul eritropoiezei, cresterii placentare si fetale.

Necesarul zilnic de acid folic in diabetul gestational si nu numai este de 600 mcg/zi, din care doar 200 mcg provin din alimentatie. Sursele alimentare de acid folic provin din surse naturale: vegetale verzi (broccoli, mazare, spanac), fructe proaspete, ficat, carne de pui, porc, peste (somon, ton), produse din faina integrala – suplimentate cu acid folic.

DIABETUL GESTATIONAL CONCLUZII

Diabetul gestational este o complicatie medicala din ce in ce mai frecvent asociata cu sarcina, ce implica riscuri materno-fetale imediate, dar si la distanta prin aparitia diabetului zaharat tip 2.

Cresterea ponderala exagerata in sarcina se asociaza mai frecvent cu diabetul gestational, iar subalimentatia mamei in ultimele doua trimestre de sarcina se asociaza cu greutate mica la nastere, cu cresterea riscului de diabet zaharat tip 2 si obezitate ulterior in viata.

O dieta optima trebuie sa furnizeze caloriile si nutrientii necesari pentru o dezvoltare fetala normala, fara a afecta sanatatea mamei si sa poate asigura atingerea nivelului glicemic propus, in absenta cetozei.

Suplimentarea cu vitamine si saruri minerale se va lua in considerare atunci cand acestea nu pot fi asigurate prin alimentatie.

Nutritia corectaa femeii gravide poate contribui la prevenirea aparitiei diabetului zaharat tip 2 atat la mama, cat si la copil.

Sursa: Managementul nutritional in diabetul zaharat, bolile metabolice si alte patologii

Nutritia in sarcina si lactatie

Nutritia in sarcina si lactatie

Nutritia in sarcina si lactatie este una dintre principalele preocupari ale femeii din ziua de astazi. Alimentele recomandate in timpul sarcinii sunt indicate si in perioada alaptarii si pot reprezenta si dupa aceea un stil de viata sanatos.

In mod ideal femeile care doresc sa ramana insarcinate trebuie sa renunte la alcool si fumat si sa adopte o alimentatie variata si echilibrata (incepand chiar cu cateva luni inainte de a ramane insarcinate).

Recomandarile nutritionale in sarcina au ca si scop stabilirea unui necesar caloric ce ofera pacientelor un castig ponderal optim in functie de statusul nutritional anterior sarcinii, dar in acelasi timp sa asigure furnizarea tuturor macro si micronutrientilor necesari unei cresteri si dezvoltari fetale normale.

CASTIGUL PONDERAL AL GRAVIDEI

Greutatea nou-nascutului este influentata de castigul ponderal al mamei in perioada sarcinii. Astfel, recomandarile in ceea ce priveste cresterea ponderala a gravidei trebuie sa se efectueze in functie de indicele de masa corporala anterior sarcinii.

Studii recente au demonstrat ca un castig ponderal insuficient al mamei se asociaza cu crestere fetala redusa, greutate mica a fatului la nastere si risc de avort spontan.

Un castig ponderal ce depaseste recomandarile nutritionale se asociaza cu macrosomie, risc de nastere prin cezariana si obezitate infantila.

Castigul ponderal al gravidei in functie de indicele de masa corporala ar trebui sa fie dupa cum urmeaza:

  • IMC<18,5 – castigul ponderal recomandat 12.5 – 18 kg;
  • IMC 18.5 – 24.9 – castigul ponderal recomandat 11.5 – 16 kg;
  • IMC 25 – 29.9 – castigul ponderal recomandat 7 – 11.5 kg;
  • IMC >/= 30 – castig ponderal recomandat 5 – 9 kg.

NECESARUL CALORIC AL GRAVIDEI

Alimentatia in timpul sarcinii nu trebuie sa includa excese, gravida nu trebuie sa manance pentru doi.

Nutritia in sarcina si lactatieIn primul trimestru de sarcina nu trebuie crescut aportul caloric, fata de perioada de dinainte de sarcina. Doar in trimestrul al doilea si al treilea de sarcina trebuie crescut aportul caloric, astfel incat in trimestrul al doilea gravida trebuie sa suplimenteze aportul caloric cu cel putin 340 kcalorii/zi, iar in ultimul trimestru cu 450 kcalorii/zi.

Aportul caloric recomandat gravidei in primul trimestru de sarcina este de aproximativ 2000 kcalorii/zi, urmand ca in urmatoarele doua trimestre aportul caloric sa fie crescut conform recomandarilor.

Departamentul de sanatate SUA recomanda femeilor insarcinate sa se alimenteze in functie de apetit, mentinand in acelasi timp greutatea corporala in limite normale.

NUTRITIA IN SARCINA SI ALAPTARE

Pentru sanatatea mamei si o dezvoltare fetala normala, necesarul energetic, dar si cel al vitaminelor si mineralelor este crescut.

Regulile de baza pentru un aport caloric optim sunt reprezentate de consumul cu moderatie a tuturor grupelor alimentare, consum moderat de sare, hidratare corespunzatoare, interzicerea consumului de alcool si a fumatului, cofeina in cantitati moderate si suplimentarea corespunzatoare a vitaminelor si mineralelor.

Se recomanda 5-6 mese/zi (3 mese principale si 2-3 gustari), iar raportul in ceea ce priveste distributia macronutrientilor este urmatorul:

  • glucide: 45 – 65%;
  • proteine: 10 – 35%;
  • lipide: 20 – 35%.

NECESARUL DE MACRONUTRIENTI

Glucidele

Reprezinta principala sursa de energie pentru fat in perioada sarcinii. Transferul de glucide de la mama la fat se estimeaza a fi intre 17-26 g/zi.

Se prefera consumul hidratilor de carbon cu indice glicemic scazut. De asemenea se recomanda consumul de carbohidrati complecsi, acestia fiind o sursa importanta de fibre alimentare. Cantitatea de fibre alimentare recomandata este de 28 g/zi.

Glucidele recomandate in sarcina:

  • fructe proaspete, de preferat cele cu index glicemic mic: merele, ciresele, portocalele, caisele, zmeura, capsunele, murele;
  • legumele care nu contin amidon: fasole, mazare, linte, ardei, vinete, rosii, castraveti, salata verde, varza;
  • cereale integrale si alimente care contin cereale integrale: orz, ovaz, grau, orez brun, secara, paine din cereale integrale;
  • produse din lapte care nu contin zahar adaugat.

Proteinele

Proteinele sunt esentiale pentru cresterea fatului, mai ales in timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina. Consumul zilnic mediu de proteine al gravidei este de 1,1 grame/kgcp/zi.

Cele mai bune surse de proteine sunt carnea slaba, carnea de pasare, pestele si ouale.

Fasolea uscata, mazarea, tofu, produsele lactate si untul de arahide contin de asemenea multe proteine si sunt alimente recomandate in timpul sarcinii.

Alimentele cu continut crescut de proteine sunt dupa cum urmeaza:

  • 100 grame piept de pui contin 33 grame proteine;
  • 100 grame somon contin 25 grame proteine;
  • 100 grame de branza telemea saraca in grasimi contin 13 grame proteine;
  • 100 ml lapte contin 3 grame proteine;
  • 1 ou mare fiert contine 6.3 grame proteine.

Lipidele

Nutritia in sarcina si lactatieSe recomanda un consum zilnic de 20-35 grame lipide, limitandu-se aportul de lipide saturate la cel mult 7%. Printre lipidele recomandate in sarcina se afla lipidele mononesaturate (ulei de masline, nuci, arahide), acizii grasi polinesaturati omega 3 in cantitate de 1,4 grame/zi si omega 6 in cantitate de 13 grame/zi.

Surse importante de acizi omega 3 sunt pestele, uleiul de peste, semintele de in, nuci, iar ca surse de acizi omega 6 se pot mentiona uleiul de porumb, uleiul de floarea soarelui, uleiul de soia, uleiul de rapita.

NECESARUL DE MINERALE

Nutritia in sarcina si alaptare necesita un aport crescut de vitamine si materiale.

Fierul

Femeia gravida necesita un aport zilnic de 27 mg de fier.

Organismul foloseste fierul pentru a produce hemoglobina, o proteina care transporta oxigenul la tesuturi. In timpul sarcinii, volumul de sange creste pentru a se adapta modificarilor din organismul gravidei si pentru a ajuta fatul sa creasca. In consecinta, nevoia de fier aproape ca se dubleaza.

Deficitul de fier la femeia gravida, poate duce la cresterea susceptibilitatii la infectii si astenie. Mai mult, creste riscul de nastere prematura, iar fatul poate avea greutate mica la nastere.

Cele mai bune surse de fier sunt carnea rosie slaba, carnea de pasare si pestele. Alte optiuni includ cerealele fortificate cu fier pentru micul dejun, fructele cu coaja lemnoasa si fructele uscate.

Alimentele cu continut crescut de fier:

  • 100 grame cereale fortificate cu fier – 75 mg fier;
  • 100 grame fasole fiarta – 2 mg fier;
  • 100 grame spanac fiert – 3,5 mg fier;
  • 100 grame muschi de vita – 3.5 mg fier;
  • 100 grame carne de curcan – 2.3 mg fier.

Calciul

Femeia gravida necesita un aport zilnic de 1 g de calciu.

Atat femeia gravida cat si fatul au nevoie de calciu pentru procesul de osificare. Calciul are efecte benefice si asupra sistemului circulator, muscular si nervos.

Daca nu exista suficient calciu in alimentatia gravidei, copilul va lua calciul de care are nevoie din oasele mamei. Gravidele adolescente au nevoie de 1,3 g de calciu zilnic. Cele mai bune surse de calciu sunt produsele lactate, care nu trebuie sa lipseasca din alimentatie, pe parcursul sarcinii.

Alimente cu continut crescut de calciu:

  • 100 ml iaurt contine 180 mg calciu;
  • 100 ml lapte contine 125 mg calciu;
  • 100 grame branza contine 611 mg calciu;
  • 100 grame somon contine 213 mg calciu;
  • 100 grame spanac fiert contine 135 mg calciu;
  • o ceasca de cereale fortificate cu fier poate contine de la 100 pana la 1000 mg calciu.

Magneziul

O gravida necesita 350 mg de magneziu pe zi.

Magneziul este una dintre cele mai importante substante pentru metabolismul uman, fiind mineralul care activeaza peste 300 de enzime.

Alimentele cu continut crescut de magneziu sunt reprezentate de fructe (banana, kiwi, ananas, avocado), fasole, mazare, cereale integrale, seminte de in si susan.

Zincul

Nutritia in sarcina si lactatieO gravida necesita un aport zilnic de 11 mg de zinc.

Zincul este important in principal in primul trimestru de sarcina, pentru o dezvoltare corespunzatoare a sistemului nervos al fatului.

Alimentele cu continut crescut de zinc sunt: cerealele integrale, carnea rosie, fructele de mare, carnea de pasare, fasolea, alunele, nucile si lactatele.

Iodul

O gravida necesita 220 mcg iod zilnic.

Iodul prezinta o importanta deosebita, lipsa acestuia din alimentatie duce la scaderea capacitatii tiroidei materne si fetale de a produce cantitati suficiente de hormoni tiroidieni. Lipsa acestor hormoni duce la retard mental si psiho-motor al fatului.

Seleniul

O gravida are nevoie de 60 mcg de seleniu zilnic.

Deficitul de seleniu este asociat cu risc crescut de aparitie a preeclampsiei in timpul sarcinii.

Alimentele bogate in seleniu sunt reprezentate de: cereale, seminte de floarea soarelui, carne, peste, oua.

Alte minerale necesare in sarcina

Va prezentam in cele ce urmeaza si alte minerale necesare in sarcina:

  • crom – 30 mcg;
  • fluor – 3 mg;
  • mangan – 2 mg;
  • molibden – 50 mcg;
  • fosfor – 700 mg;
  • potasiu – 4.7 g;
  • sodiu – 1.5 g;
  • clor – 2.3 g.

NECESARUL DE VITAMINE

Acidul folic

Acidul folic este o vitamina B care ajuta la prevenirea defectelor de tub neural, anomalii grave ale creierului si maduvei spinarii. Lipsa de acid folic in alimentatia din timpul sarcinii poate creste riscul de nastere prematura. Sunt necesare 800 micrograme de acid folic inainte de conceptie si 600 – 1000 micrograme pe zi in timpul sarcinii.

Cele mai bune surse de acid folic se gasesc in legumele cu frunze verzi, citrice, fasole uscata si mazare, cereale fortificate.

Alimente cu continut crescut de acid folic sunt dupa cum urmeaza:

  • 15 – 45 grame cereale fortificate 100% contin 400 micrograme acid folic;
  • 100 grame spanac fiert contine 110 micrograme acid folic;
  • 100 grame fasole fiarta contine 100 micrograme acid folic;
  • 4 bucati de sparanghel fierte contin 85 micrograme de acid folic;
  • 100 grame arahide uscate si prajite contin 143 micrograme acid folic;
  • o portocala mica are 30 micrograme acid folic.

Vitamina D

Diabetul gestationalVitamina D este responsabila pentru dezvoltarea sistemului osos si a danturii atat la mama, cat si la fat. Lipsa aceste vitamine la gravida poate conduce la nastere prematura si preeclampsie, iar la fat se poate asociat cu hipocalcemie fetala, cu afectarea mineralizarii tesutului osos.

Necesarul zilnic de vitamina D recomandat in sarcina si alaptare este de 15 micrograme pe zi. Alimentele cu continut crescut de vitamina D sunt reprezentate de lapte, oua, peste, ulei de peste.

Vitamina A

Vitamina A este o vitamina solubila in grasimi, depozitata in ficat, importanta pentru dezvoltarea embrionara a fatului.

Necesarul zilnic de vitamina A recomandat in sarcina este de 770 micrograme/zi.

Alimentele cu continut crescut de vitamina A: fructe, legume cu frunze verzi.

Vitamina C

Vitamina C stimuleaza imunitatea, scade riscul de aparitie a anemiei in sarcina si previne aparitia malformatiilor congenitale. Necesarul zilnic de vitamina C recomandat in sarcina si alaptare este de 85 mg/zi.

Alimentele cu continut crescut de vitamina C: citrice, capsune, cirese, kiwi, papaya, ardei gras, varza, broccoli.

Vitamina E

Diabetul zaharat gestationalIn sarcina necesarul de vitamina E este mai mic decat in alte perioade si poate fi asigurat doar prin alimentatie, fara a fo nevoie de administrarea de suplimente.

Excesul de vitamina E prezinta risc crescut de aparitie a malformatiilor cardiace congenitale. Necesarul zilnic de vitamina E recomandat in sarcina si alaptare este de 15 mg/zi.

Alimentele cu continut crescut de vitamina E: spanac, varza, broccoli, patrunjel, migdale, alune, seminte crude.

Vitamina K

Vitamina K previne boala hemolitica a nou-nascutului. Necesarul zilnic de vitamina K recomandat in sarcina si alaptare este de 90 mcg/zi.

Alimente cu continut crescut de vitamina K: broccoli, varza, sparanghel, prune uscate.

Vitamina B6

Favorizeaza sistemul nervos al fatului si este eficienta impotriva greturilor cauzate de sarcina. Necesarul zilnic de vitamina B6 recomandat in sarcina si alaptare este de 1,9 mg/zi.

Alimente cu continut crescut de vitamina B6: cereale integrale, cartofi, fasole, lapte, oua, peste, banane si avocado.

Vitamina B12

Deficitul de vitamina B12 poate provoca malformatii congenitale grave asemanatoare deficitului de acid folic (defect de tub neural).

Necesarul zilnic de vitamina B12 recomandat in sarcina si alaptare este de 2.6 micrograme/zi.

Alimentele cu continut crescut de vitamina B12: carne, lapte, oua, organe, peste.

DISTRIBUTIA NUTRIENTILOR PE MESE SI GRUPE ALIMENTARE

Regulile pentru o alimentatie sanatoasa in timpul sarcinii sunt de fapt regulile generale ale alimentatiei sanatoase.

Mesele vor fi regulate, cuprinzand o varietate de alimente si respectand in linii mari proportiile urmatoare:

Paine si cereale integrale

Nutritia in sarcina si lactatieOri de cate ori este posibil se aleg soiuri de paine integrala sau cereale integrale la micul dejun, deoarece acestea contin mai multe fibre, vitamine si minerale.

Fructe si legume

In timpul sarcinii pot fi consumate atat soiuri proaspete de sezon, dar si congelate, evitand conservele. Toate mesele gravidei trebuie sa includa legume.

Fructele sunt recomandate si intre mese sau dimineata pe stomacul gol. Nu trebuie exagerat cu sucurile de fructe.

Carne, peste, oua, nuci, fasole, linte si naut

Acestea sunt o sursa de proteine, vitamine si minerale. Doua sau trei dintre mesele zilnice ale gravidei trebuie sa includa aceste alimente.

Laptele si produsele lactate

Acestea reprezinta o sursa de calciu si proteine in alimentatia gravidei.

Alimentatia in timpul sarcinii trebuie sa se bazeze pe produse naturale si sa reduca la minimum produsele alimentare care contin grasimi si zahar.

Sursa: Managementul nutritional in diabetul zaharat, bolile metabolice si alte patologii

Durerea de umar in diabetul zaharat

Durerea de umar in diabetul zaharat

Durerea de umar in diabetul zaharat este extrem de frecventa, chiar daca nu este citata ca una dintre complicatiile cronice ale diabetului zaharat.

Durerea de umar este data de capsulita adeziva. Aceasta afectiune reumatologica determina asa numita inghetare a umarului.

Durerea de umar va poate face imposibila ridicarea mainilor deasupra capului, dar si ducerea acestora in spate.

Capsulita adeziva apare in urma modificarilor inflamatorii ale tesutului conjunctiv ce intra in compozitia capsulei umarului.

Odata cu inaintarea in varsta acest tesut se poate ingrosa si se poate strange, in consecinta apar benzi dure de tesut sau aderente. Miscarea umarului odata cu ingrosarea tesutului conjunctiv devine dureroasa, iar miscarile obisnuite ale umarului sunt blocate.

Durerea de umar in diabetul zaharatDurerea de umar avanseaza si umarul devine extrem de rigid si foarte greu de miscat, ca si cum ar fi „inghetat”.

Daca sunteti purtator de pompa de insulina, aceasta afectiune va poate ingreuna foarte tare activitatea.

Dr. Hess Fischl spune ca:

Unul dintre pacientii mei, utilizator de pompa de insulina, a trebuit sa treaca pe injectii de insulina, pana cand problema umarului a fost rezolvata. Durerea de umar ii facea imposibila introducerea seturilor de perfuzie.

Din fericire pacienta a reusit sa-si reia pompa de insulina dupa cateva luni de terapie fizica obisnuita, dar in perioada intermediara a fost necesara o comunicare frecventa intre mine si pacienta pentru a o ajuta sa isi ajusteze dozele de insulina. A trebuit sa tinem cont de durerea de umar, de somnul redus datorat acesteia si de gradul de activitate redus.

DUREREA DE UMAR SI CAPSULITA ADEZIVA

Exista doua tipuri de capsulita adeziva.

Pentru primul tip de capsulita adeziva nu exista o explicatie directa a afectiunii. Durerea de umar si rigiditatea apar in acest caz treptat. Este foarte posibil sa nu observati aceasta impotenta functionala pana cand aceasta nu interfereaza cu activitatile dumneavoastra zilnice.

Al doilea tip de capsulita adeziva este produs de o trauma, cum ar fi o cadere. In acest caz durerea si rigiditate nu se instaleaza treptat si nici nu dispar in timp.

CINE PREZINTA UN GRAD DE RISC CRESCUT?

Aproximativ 20% dintre diabetici prezinta aceasta afectiune. Femeile sunt mai predispuse la capsulita adeziva in comparatie cu barbatii.

Durerea de umar apare in general intre 40 si 65 de ani.

Durerea de umar in diabetul zaharatDesi nu exista o legatura evidenta intre valorile glicemice si durerea de umar, complicatiile pe terment lung ale diabetului zaharat pot include modificari ale tesutului conjunctiv. Glicarea tesutului conjunctiv se produce in general la valori glicemice crescute in mod constant.

Persoanele cu antecedente de capsulita adeziva prezinta un risc crescut de a dezvolta afectiunea la nivelul umarului neafectat initial.

Recurenta durerii pe partea afectata este, de asemenea, posibila, in special in cazul pacientilor cu diabet zaharat.

Alti factori de risc pentru capsulita adeziva includ:

  • probleme tiroidiene;
  • modificari hormonale pe parcursul menopauzei;
  • umflarea umarului;
  • operatia umarului;
  • operatia pe cord deschis;
  • discopatie cervicala;
  • boala Parkinson;
  • boala cardiaca sau interventie chirurgicala la acest nivel.

Potrivit doctorului John M. Vasudevan, profesor de medicina fizica clinica si reabitare, profesor de chirurgie ortopedica la Scoala de Medicina Perelman din cadrul Universitatii din Pennsylvania, poate exista o predispozitie genetica pentru aceasta afectiune, insa dovezile sunt inca neclare.

CARE SUNT SIMPTOMELE CAPSULITEI ADEZIVE?

Capsulita adeziva provoaca dureri progresive, rigiditate, activitate limitata, durere la mobilizarea articulatiei umarulului si dureri nocturne.

Durerea este descrisa de pacienti cu localizare in zona capsulei umarului si nu numai. Durerea de umar poate iradia la nivelul bicepsului si poate fi suficient de puternica pentru a deranja somnul.

Capsulita adeziva prezinta in mare trei etape:

  • etapa dureroasa;
  • etapa de inghetare;
  • etapa de dezghetare.

Aceasta expunere secventiala da nastere multor controverse si nu este pe deplin acceptata de toti profesionistii din medicina.

Durerea de umar si pierderea mobilitatii articulare de la acest nivel poate sa apara pe intreaga durata a afectiunii si dureaza de regula de la un an la doi ani.

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL DE CAPSULITA ADEZIVA?

Daca nu va puteti ridica bratul din cauza durerii este foarte posibil ca medicul curant sa va recomande investigatii imagistice pentru a ajunge la un diagnostic corect si un tratament la fel de corect.

De obicei capsulita adeziva este tratata prin interventie chirurgicala.

Diagnosticul capsulite adezive este unul de excludere in consecinta se vor cauta cauzele posibile ale unei dureri de umar, atat prin examen fizic complet, cat si prin metode imagistice.

O radiografie la nivelul articulatiei afectate poate exclude diagnosticul de osteoartrita.

Examenul RMN este mai des utilizat pentru problemele legate de tesuturile moi.

CUM SE TRATEAZA CAPSULITA ADEZIVA?

Durerea de umar in diabetul zaharatExista mai multe tipuri de tratament. Se recomanda tratamentul precoce si activ. Este foarte important ca umarul afectat sa nu devina rigid.

Majoritatea pacientilor declara o imbunatatire a mobilitatii articulare si o scadere a durerii de la acest nivel prin terapie fizica, caldura localizata, injectii cu corticosteroizi si medicamente antiinflamatoare.

Chiar daca in urma unui puseu acut poate exista o mica rigiditate in miscare, ea este suficient de redusa pentru a impiedica activitatea zilnica.

Doctorul Vasudevan spune:

Vestea proasta este ca durerea de umar poate dura intre 6 luni si doi ani, pana la o recuperare completa.

De retinut insa ca medicamentele corticosteroide cresc concentratiile de glucoza, asadar aceasta terapie poate fi limitata la persoanele cu diabet zaharat.

Pentru persoanele cu diabet zaharat, mai ales in cazul celor care sunt dependente de insulina sau prezinta un control glicemic precar, o injectie cu cortizon poate duce la cresterea glicemiei in primele zile dupa injectare. V-as recomanda cu tarie ca injectia in cauza sa fie efectuata cu ghidaj imagistic – ultrasunete sau fluoroscopie – pentru a furniza medicamentul in articulatia adanca a umarului. Aceasta varianta de tratament maximizeaza cantitatea de steroizi distribuita in regiunea dureroasa si minimizeaza cantitatea ce poate fi absorbita in sange.

In cazul in care toate variantele de tratament de mai sus nu aduc o imbunatatire in urmatoarele doua luni, se poate recomanda interventie chirurgicala.

O abordare chirurgicala este reprezentata de manipularea umarului unui pacient sub anestezie. In acest caz chirurgul forteaza umarul sa se miste si cauzeaza ruperea sau intinderea capsulei comune.

Manipularea sub anestezie este folosita pentru cazurile dificile si este necesara pentru majoritatea persoanelor care sufera de aceasta afectiune.

Anestezia este necesara pentru durere si pentru a permite muschilor sa se relaxeze adecvat, ceea ce permite o gama mai larga de miscari in timpul manipularii.

Fortarea articulatiei umarului dincolo de gama normala a miscarilor poate exacerba temporar durerea inflamtorie in umar, insa acest lucru este acceptabil daca miscarea finala creste ca urmare a acestei interventii.

Durerea de umar in diabetul zaharatA doua optiune chirurgicala este chirurgia artroscopica. In acest caz se fac mai multe incizii mici in jurul umarului afectat. O camera mica ajuta medicul chirurg sa manevreze instrumentele introduse prin aceste incizii.

Instrumentele vor decupa partile afectate ale capsulei si ii vor permite in acest fel umarului sa se miste.

In majoritatea cazurilor ambele tipuri de interventie chirurgicala sunt utilizate pentru a obtine cele mai bune rezultate.

CARE ESTE PROGNOSTICUL CAPSULITEI ADEZIVE?

Terapia fizica si antiinflamatoarele nesteroidiene restabilesc de multe ori miscarea si functionalitatea umarului in decurs de un an. Lasat netratat umarul se poate vindeca in doi ani, in 10% din cazuri aceasta afectiune nu dispare complet.

Dupa interventia chirurgicala ce restabileste miscarea umaruui, terapia fizica trebuie continuata timp de cateva saptamani sau luni pentru a preveni recidiva umarului inghetat.

CUM SE POATE PREVENI DUREREA DE UMAR?

Exista foarte putine informatii legate de modul de prevenire a umarului inghetata. De cele mai multe ori, nici nu se poate determina cauza de a dus la aparitia durerii de umar.

Persoanele cu diabet par a fi mai predispuse la aceasta afectiune, insa datele nu sunt suficiente pentru a putea invinui in totalitate diabetul.

„Daca suferiti un traumatism la nivelul umarului continuati sa va miscati si sa folositi umarul al fel de mult: utilizati-l sau pierdeti-l!” spune doctor Vasudevan.

Sursa: Diabetes on Track

Laptele si diabetul

Laptele si diabetul

Laptele reprezinta un aliment extrem de bogat in elemente nutritive. Din lapte sunt produse nenumarate sortimente denumite lactate printre care mentionam: branza, untul, iaurtul si nu numai.

Laptele reprezinta o sursa importanta de calciu, dar si de energie.

Va prezentam in cele ce urmeaza un scurt istoric al laptelui, dar si valoarea sa calorica, numarul de carbohidrati cunoscuti si posibila legatura cu diabetul zaharat tip 1.

ISTORIE SI PRELUCRARE

Laptele si diabetulConsumul uman de lapte de la mamifere (vaci, oi, capre) dateaza de mai multe mii de ani.

In 1860, consumul de lapte a suferit o schimbare. In acel an Louis Pasteur a dezvoltat procesul numit „pasteurizare”. Procesul de pasteurizare presupune incalzirea alimentelor si a bauturilor pentru distrugerea bacteriilor potential daunatoare.

Omogenizarea este inca un proces utilizat in prepararea lactatelor si implica separarea cremei de lapte.

In prezent cel mai utilizat este laptele de vaca.

VALOAREA CALORICA A LAPTELUI

Caloriile din lapte provin in principal din carbohidrati, proteine si grasimi,

In cazul laptelui degresat marea majoritate a grasimii este indepartata, in consecinta numarul caloriilor se reduce la jumatate.

In general 100 ml lapte 1,5% contine 45 – 50 calorii, iar 100 ml lapte 3,5% contine 60 – 90 calorii.

CUM INFLUENTEZA GLICEMIA?

Nu este un aliment foarte bogat in carbohidrati, iar lactatele si-au dovedit eficienta in scaderea ponderala, ele fiind extrem de bine folosite in curele de slabire.

Cantitatea de 5 g de carbohidrati este continuta in 100 ml lapte, ceea ce inseamna ca 300 Laptele si diabetulde ml lapte (o cana de lapte) contine 15 g hidrati.

Laptele degresat contine acelasi numar de carbohidrati cu laptele integral.

Avand carbohidrati laptele creste glicemia, insa nu la fel de repede si de mult ca zaharul, tocmai de aceea laptele nu este recomandat in tratamentul unui episod hipoglicemic.

In cadrul dietei unui diabetic, trebuie luat in considerare prin cantarire si notarea numarului de carbohidrati. Deasemenea daca beti cafeaua sau ceaiul cu lapte trebuie sa luati in considerare carbohidratii din acesta.

INTOLERANTA LA LACTOZA SI CAZEINA

Laptele contine lactoza. Lactoza este un carbohidrat ce necesita degradare la nivelul intestinului subtire pentru a putea fi absorbit ca glucoza.

Daca va stiti cu intoleranta la lactoza, inseamna ca nu puteti descompune lactoza, in concluzie aceasta trece prin sistemul digestiv si este fermenata de bacteriile intestinale.

Odata cu fermentarea apar balonarea, flatulenta si diareea.

Persoanele cu intoleranta la lactoza trebuie sa evite sau sa limiteze substantial alimentele cu continut de lactoza, in special lactatele, pentru a preveni aparitia simptomelor.

Laptele si diabetulDaca aveti intoleranta severa la lactoza este bine sa limitati si alimentele cu cantitati mai mici de lactoza cum ar fi supele, painea si salatele.

Cazeina, pe de alta parte, este o proteina gasita in lapte. Unii oameni au intoleranta la aceasta cazeina. Cazeina se aseamana cu glutenul, o proteina din grau.

Persoanele cu intoleranta sau alergie la cazeina pot prezenta dificultati de respiratie, aparitia unei eruptii cutanate si/sau edem la nivelul cavitatii bucale.

In acest caz ar fi bine sa folositi substituenti de lapte, cum ar fi: laptele de soia, laptele de cocos sau laptele de migdale.

LAPTELE SI DIABETUL DE TIP 1

Laptele de vaca a fost asociat cu o incidenta crescuta a bolilor autoimune, inclusiv a diabetului de tip 1.

Cercetarile au aratat ca prezenta insulinei de la vaca in laptele provenit de la aceasta duce la cresterea numarului de autoanticorpi si in consecinta creste riscul de diabet zaharat tip 1.

Cercetarile trebuie sa aduca date mult mai concludente pentru a putea schimba recomandarile de sanatate privind consumul de lapte de vaca.

Flora intestinala legata de aparitia diabetului

Flora intestinala legata de aparitia diabetului

Recent s-a observat o legatura intre flora intestinala (bacterile ce ajuta la digestie la nivelul intestinului) si aparitia diabetului zaharat tip 2.

Flora intestinala legata de aparitia diabetuluiUn studiu american a analizat modul in care apare sindromul metabolic. Sindromul metabolic se refera la un cumul de afectiuni printre care mentionam:

  • obezitate abdominala;
  • dislipidemie;
  • hipertensiune arteriala;
  • rezistenta la insulina.

Echipa de cercetatori de la Institutul de Stiinte Biomedicale din Georgia afirma ca a gasit o legatura intre flora intestinala si aparitia insulino-rezistentei. Rezistenta la insulina reprezinta unul din factorii ce duc la aparitia diabetului zaharat tip 2.

Flora intestinala si diabetul zaharat

„Alterarea florei intestinale a fost asociata cu boli metabolice ca obezitatea si diabetul zaharat tip 2, insa mecanismele prin care aceasta se intampla, raman inca neclare.” a spus profesorul Andrew Gewirtz, specialist in cercetarea imunitatii innascute, microbiom, inflamatia intestinala si diabet.

Flora intestinala legata de aparitia diabetuluiProfesorul Gerwirtz a mai adaugat: „Studiile anterioare pe soareci de laborator au aratat ca bacteriile intestinale sunt capabile sa promoveze inflamatia. Inflamatia duce mai departe la boli metabolice.”

In cadrul studiului au fost recrutate persoane cu varsta de cel putin 21 de ani. Participantii la studiu nu aveau alte probleme majore de sanatate, in afara diabetului zaharat de tip 2.

Au fost prelevate biopsii din colonul stang si au fost studiate.

Studiul a aratat ca exista o legatura intre flora microbiana si aparitia disglicemiei asociata cu rezistenta la insulina.

Dr. Samuel Klein, seful diviziei de geriatrie si stiinta nutritionala de la Universitatea Washington din cadrul Centrului medical de cercetare in diabet a declarat: „Datele sunt impresionante si tocmai au deschis un domeniu nou de investigatie al functiei metabolice si al diabetului zaharat tip 2.”

Acest studiu a dat nastere altor cercetari legate de modul in care bacteriile invadeaza colonul si legatura acestora cu diabetul zaharat.

Constatarile studiul au fost publicate in revista Gastroenterologie si hepatologie celulara si moleculara.

Metformin – intrebari frecvente

Metformin - intrebari frecvente

Metformin este unul dintre cele mai utilizate medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat tip 2.

Chiar daca nu va pare cunoscut, metformin este medicamentul ce sta la baza medicamentelor ca Siofor, Glucophage, Meguan sau Metfogamma.

Cu toate ca metforminul este utilizat frecvent si fara probleme de foarte multi ani, nu inceteaza sa provoace controverse si sa dea nastere la intrebari.

Va prezentam in cele ce urmeaza cele mai frecvente intrebari. Va atragem insa atentia ca cel mai bine discutati cu medicul diabetolog care va urmareste evolutia.

In cazul in care aveti o intrebare legata de metformin, va invitam sa ne contactati.

AR TREBUI TOTI DIABETICII TIP 2 SA IA METFORMIN?

Unul din efectele secundare, rare, ale metforminului este reprezentat de acidoza lactica. Acidoza lactica reprezinta o stare de urgenta amenintatoare de viata ce nu trebuie ignorata.

Metforminul trebuie luat de pacientii cu diabet zaharat tip 2 numai daca medicul diabetolog vi-l prescrie.

Diabeticii care au probleme renale, hepatice si cardiace nu ar trebui sa ia metformin pentru controlul diabetului.

Deasemenea in caz de deshidratare, consum exagerat de alcool, examene imagistice sau interventie chirurgicala metformin trebuie oprit.

Metformin - intrebari frecventePentru gravidele cu diabet gestational, metforminul poate sa reprezinta o modalitate de tratament, insa acest lucru il stabileste doar medicul diabetolog.

PERSOANELE TINERE CU DIABET POT LUA METFORMIN?

Conform celor mai noi studii metforminul si-a dovedit eficienta pentru copiii cu varste intre 10 si 16 ani care sufera de diabet zaharat tip 2.

Sub varsta de 10 ani, efectele metforminului nu sunt inca suficient de concludente.

CAT DE MULT AR TREBUI SA IAU METFORMIN?

Durata tratamentului cu metformin va fi stabilita de medicul diabetolog, modul de administrare si cantitate administrata ramane tot la latitudinea medicului diabetolog.

De obicei medicul diabetolog va incepe cu o doza mica, apoi in functie de necesarul dumneavoastra aceasta doza va creste, pana cand valorile glicemice vor atinge tintele dorite.

Metforminul se poate administra si concomitent cu insulina, dar si cu alte medicamente antidiabetice orale sau injectabile.

DACA IAU METFORMIN MAI TREBUIE SA TIN DIETA SI SA FAC EXERCITII FIZICE IN MOD REGULAT?

In mod sigur adaugarea metforminului in cadrul schemei de tratament nu inlocuieste dieta si exercitiile fizice.

Metforminul vine in ajutorul acestor si nu le exclude.

CARE SUNT REACTIILE ADVERSE ALE METFORMINULUI?

Medicul diabetolog trebuie contactat de urgenta daca sunteti deshidratat din cauza varsaturilor, dar si din cauza diareei.

CE AR TREBUI SA EVIT CAND SUNT IN TRATAMENT CU METFORMIN?

Persoanele ce sufera de diabet zaharat tip 2 si urmeaza tratament cu metformin, ar trebui sa evite consumul de alcool atat in mod regulat, cat si ocazional.

Consumul de alcool poate creste riscul de acidoza lactica.

Metformin - intrebari frecventeCE ESTE ACIDOZA LACTICA?

In unele cazuri, metforminul poate duce la acumularea de acid lactic in sange. Aceasta acumulare de acid lactic poarta numele de acidoza lactica.

Aceste efect secundar al tratamentului este rar, afectant aproximativ 1 pacient la 30000.

Chiar daca acidoza lactica este mai rara, ea poate fi fatala.

CARE SUNT SIMPTOMELE DE ACIDOZA LACTICA?

Simptomele acidozei lactice includ:

  • stare de fatigabilitate;
  • dureri musculare;
  • probleme respiratorii;
  • disconform intestinal;
  • senzatie de ameteala;
  • ritm cardiac lent sau neregulat.

Orice schimbare brusca in starea dumneavoastra de sanatate trebuie anuntata medicului diabetolog.

CARE SUNT EFECTELE SECUNDARE ALE TRATAMENTULUI CU METFORMIN?

Alte reactii adverse ale metforminului includ:

  • diaree;
  • greata;
  • dureri abdominale;
  • flatulenta;
  • gust metalic.

Reactiile adverse pot fi eliminate prin cresterea treptata a dozei de metformin si prin administrarea metforminului imediat dupa masa.

AM RAMAS INSARCINATA IN TIMP CE LUAM METFORMIN, CE FAC?

Cel mai bine este sa va adresati medicului dumneavoastra diabetolog.

In general metforminul este interzis in sarcina.

Pompa de insulina Omnipod de la Ypsomed

Pompa de insulina Omnipod de la Ypsomed

Istoria tehnologiei pentru pompa de insulina Omnipod incepe cu un baiat care a fost diagnosticat cu diabet in 1992.

Implicandu-se in cercetare, tatal lui a aflat ca terapia cu pompa de insulina oferea un control mult mai bun al diabetului in comparatie cu injectiile. Deasemenea pompa de insulina reducea riscul de complicatii pe termen lung si poate cel mai important fiul sau avea mult mai mult flexibilitate in dieta si exercitii fizice.

Pompa de insulina Omnipod de la YpsomedInsa tehnologia pompelor de insulina avea cateva limitari – legate de tubulatura care pleaca din pompa si merge catre locul de infuzie, dar si de nevoia de a scoate pompa din functiune pentru anumite activitati. Pompele de insulina nerezistente la apa trebuiesc indepartate si la dus.

Asadar tatal a adunat toti expertii in diabet si tehnologie pe care i-a putut gasi de la Corporatia Insulet pentru a incerca sa imbunatateasca pompa de insulina traditionala.

POMPA DE INSULINA OMNIPOD

Pompa de insulina OmniPod a fost lansata initial in Statele Unite ale Americii in 2005. In ianuarie 2010, Insulet a semnat un acord de distributie internationala pentru pompa de insulina OmniPod cu Ypsomed AG, un furnizor independent de tehnologie si informatii in domeniul diabetului.

Mylife OmniPod de la Ypsomed a fost prima pompa de insulina fara tuburi care a fost lansata impreuna cu pompa Cellnovo, acestea sunt singurele pompe de insulina ce nu necesita tubulatura.

Pompa de insulina OmniPod consta dintr-o pompa mica, numita „pod”, care se poarta direct pe piele si este controlata de Personal Diabetes Manager ca functioneaza si ca senzor de glicemie.

CARACTERISTICI

  • fara tuburi – nu trebuie sa va faceti griji de tuburile ce se puteau prinde in usi si nu numai, nu trebuie sa va mai ganditi la bulele de aer;
  • foarte mica – intre 5 pe 4 pe 1,5 cm;
  • rezistenta la apa pentru adancimi de pana la 7,6 m timp de o ora;
  • telecomanda separata – scapati de nevoia de a accesa pompa pentru a da bolusuri sau a schimba setarile;
  • jurnal personal integrat de alimente.

DEZAVANTAJE

Utilizatorii spun ca livrarea insulinei poate fi intrerupta in cazul in care pompa este lovita puternic. OmniPod nu are integrare directa cu un senzor de glicemie continua.

POMPA FARA TUBURI

Pompa de insulina Omnipod de la YpsomedMyLife Omnipod este o pompa de insulina fara tuburi. Doar cei care au mai folosit pompe de insulina cu tuburi pot spune cat de important este acest aspect. Sistemul combina un dispozitiv ce se tine in mana si un dispozitiv ce se pune pe corp. Dispozitivul de pe corp tine si livreaza insulina.

Dispozitivul lipit de piele poarta numele de pod. Pod-ul primeste instructiuni de la dispozitivul ce se tine in mana printr-o telecomanda. Nu este nevoie sa indepartati pompa atunci cand faceti un dus, cand mergeti la inot si tot asa. Pod-ul este introdus prin apasarea unui buton, asadar utilizatorii nu trebuie sa vada sau sa manuiasca un ac.

MONITOR PERSONAL AL DIABETULUI

Dispozitivul ce se tine in mana se numeste monitor personal al diabetului.

Pompa de insulina Omnipod de la YpsomedIl utilizati pentru a seta rata bazala si ratele bolusurilor prin intermediul unui ecran color diferit de cel gri al celorlalte pompe.

Avand in vedere ca nu este atasat de corpul dumneavoastra, dispozitivul poate fi purtat in buzunar, rucsas sau geanta.

Mai mult dispozitivul va permite sa va construiti propria biblioteca alimentara integrata. In acest fel va numarati mai rapid carbohidratii si calculati mai repede bolusurile. De mentionat ca sistemul contine un glucometru integrat FreeStyle – inca un dispozitiv pe care nu trebuie sa il carati (insa aveti nevoie de un intepator si un tub de teste).

SPECIFICATII TEHNICE

POD

  • cresteri minime ale ratei bazale: 0,05 unitati;
  • cresteri maxime ale ratei bazale: 30 unitati pe ora;
  • cresteri minime ale bolusurilor: 0,05 unitati;
  • cresteri maxime ale bolusurilor: 30 unitati;
  • programe bazale: pana la 7;
  • programe rate bazale: de la 1 la 24;
  • dimensiuni: 52 x 39 x 15 mm;
  • greutate: 25 g;
  • rezervor: 200 unitati;
  • rezistenta la apa: la adancimi de pana la 7,6 m timp de o ora.

Conditii de functionare:

  • temperatura: 4,4 pana la 40 grade C;
  • humiditate: 20-85%;
  • presiune atmosferica: de la 696 hPA pana la 1060 hPA.

MONITORUL PERSONAL AL DIABETULUI

  • teste: Abbott FreeStyle;
  • marimea picaturii de sange: 0,3 microlitri;
  • timp pana la afisarea rezultatului: pana la 7 secunde;Pompa de insulina Omnipod de la Ypsomed
  • ratele rezultatelor: de la 1,1 pana la 27,8 mmol/l;
  • hematocrit: de la 15% la 65%;
  • dimensiuni: 113 x 62 x 25 mm;
  • greutate (cu baterii): 125 g;
  • baterii: doua baterii alcaline AAA;
  • viata bateriilor: aproximativ 3 saptamani;
  • distanta de comunicare cu Pod-ul: cel putin 1,52 m in conditii normale.

Conditii de functionare:

  • temperatura: de la 4,4 la 40 grade C;
  • umiditate: 10-90%;
  • presiune atmosferica: de la 696 la 1060 hPA.

Sursa: Diabetes UK

Injectarea insulinei in public

Injectarea insulinei in public

Injectarea insulinei in public este problematica, de obicei cei ce nu au diabet accepta destul de sceptici acest proces. Insa injectarea insulinei in public este destul de rara.

Multi diabetici evita injectarea insulinei in public, retragandu-se fie intr-o camera ascunsa, fie in toaleta sau in masina.

Important insa este sa fiti discreti si cel mai important este sa reduceti la minim riscurile pentru cei din jur si in primul rand pentru dumneavoastra.

Aceleasi reguli generale se pot aplica si altor medicamente injectabile, incretin mimeticele ca Byetta/Bydureon, dar si Victoza

INJECTAREA INSULINEI IN PUBLIC ESTE O PROBLEMA PENTRU ALTII?

Oamenii activi pe forumurile de diabet declara, ca in general injectarea insulinei in public nu reprezinta de obicei o problema si ca numai ocazional va determina o anumita reactie.

Merita sa fiti constienti ca unele persoane din jurul dumneavoastra pot avea o fobie de ace, deci e mai bine sa fiti cat mai discret posibil, mai ales daca in jurul dumneavoastra sunt oameni pe care nu ii cunoasteti bine.

Injectarea insulinei in publicINJECTAREA INSULINEI INTR-O CAMERA PRIVATA

In unele cazuri, va recomandam sa solicitati utilizarea unei zone private pentru administrarea unei injectii.

Unele unitati pot solicita ca injectiile sa se faca intr-o zona privata din motive de sanatate si siguranta. Daca aveti ocazia este bine sa utilizati o camera privata pentru a preveni complet orice risc de accidentare.

Exemple de astfel de locuri:

  • locurile de munca;
  • scolile;
  • liceele.

Daca acest lucru nu provoaca prea multe inconveniente, ar fi mai bine sa respectati acest lucru.

Camerele de toaleta nu reprezinta cea mai buna alegere, pentru ca ele pot prezenta un risc de infectie pentru dumneavoastra.

Asigurati-va ca aveti suficient spatiu si lumina pentru a va injecta.

Evident, nu va injectati daca ar putea fi periculos pentru dumneavoastra sau pentru ceilalti.

Asigurati-va ca va aflati intr-o zona bine luminata, deoarece acest lucru va face injectia mai ușoară.

INJECTAREA INSULINEI IN TIMPUL CALATORIILOR

Injectarea insulinei in publicCel mai bine este sa evitati injectarea intr-un vehicul in miscare, pentru ca in caz de franare brusca este posibil sa va raniti.

Injectarea in avion poate fi posibila, dar este bine sa intrebati echipajul de cabina daca urmeaza sa apara turbulente. Asigurati-va ca aveti suficient spatiu pentru a efectua injectia.

Echipajul de cabina va poate oferi un loc cu mai mult spatiu pentru a efectua injectia.

ARUNCATI ACELE IN MOD CORESPUNZATOR

Orice ac sau seringa folosite trebuiesc eliminate in mod corespunzator. Daca va aflati in public, gasiti o modalitate de a tine cu dumneavoastra acele sau seringile folosite, astfel incat sa le puteti arunca intr-o cutie de colectare a obiectelor ascutite atunci cand ajungeti acasa.

Acele si seringile folosite sunt considerate deseuri biologice si nu trebuie aruncate niciodata in cutii de gunoi.

Sursa: Diabetes UK

Retinopatia diabetica tratata cu lentile de contact

Retinopatia diabetica tratata cu lentile de contact

Retinopatia diabetica reprezinta o complicatie cronica a diabetului zaharat dezechilibrat.

A fost creata o lentila de contact ce ar putea impiedica aparitia retinopatiei diabetice la persoanele cu diabet zaharat dezechilibrat. Retinopatia diabetica este principala cauza de orbire la diabetici

Lentila de contact dezvoltata de Institutul de Tehnologie din California (Caltech) emite nivele scazute de lumina in ochi noaptea si isi propune sa reduca necesarul de oxigen si sa limiteze impactul retinopatiei diabetice.

RETINOPATIA DIABETICA

Retinopatia diabetica tratata cu lentile de contactRetinopatia este una din principalele cauze de orbire in randul persoanelor cu diabet zaharat.

Retinopatia diabetica afecteaza vasele de sange din ochi si reduce fluxul sanguin catre retina. Metodele de tratament existente pentru retinopatie depind de stadiul progresiei, dar implica adesea interventii chirurgicale invazive cu laser.

Lipsa de oxigen este un factor ce contribuie la deterioarea retinei.

CUM FUNCTIONEAZA LENTILA DE CONTACT PENTRU RETINOPATIE?

Retinopatia diabetica tratata cu lentile de contactStudenții absolventi de la Caltech au reusit sa dezvolte un mod neinvaziv de a interveni si de a preveni pierderea oxigenului.

Lentila de contact ce lumineaza in intuneric furnizeaza celulelor ochiului o cantitate slaba de lumina în timpul somnului.

Aceasta lumina este creata utilizand mici flacoane care contin o forma radioactiva de hidrogen gazos care emite electroni. Ulterior acestea sunt transformate in lumina folosind un strat fosforescent.

„Celulele ochiului consuma de doua ori mai mult oxigen in intuneric decat in ​​lumina”, ​​a spus Cook.

Cook a abordat, de asemenea, doua probleme preexistente ale terapiei cu lumină pentru retinopatia diabetică.

Primul: mastile de somn aprinse au fost slab tolerate de persoanele cu diabet zaharat, pacientii se luptau adesea sa ignore lumina stralucitoare. Cook a plasat sursa de lumina pe suprafata ochiului, astfel ca atunci cand ochii se misca, sursa de lumina se deplaseaza in acelasi sens.

In acest fel, utilizatorul nu observa niciun fel de lumina.

Retinopatia diabetica tratata cu lentile de contactBenedict Jefcote, redactor la Diabetes.co.uk, a declarat: „Acesta este un tratament experimental. Tratamentele care implica lumina stralucitoare asupra retinei au aratat unele promisiuni, dar cercetarea va trebui sa demonstreze ca tratamentul functioneaza intr-adevar.

Pana in prezent, cea mai buna metoda pentru prevenirea retinopatiei este mentinerea glicemiei intre tinte printr-un stil de viata sanatos.

Sursa: Diabetes UK

Cum influenteaza diabetul metabolismul?

Cum influenteaza diabetul metabolismul?

Metabolismul persoanelor cu diabet este diferit de metabolismul persoanelor fara diabet. In diabetul tip 2, eficacitatea insulinei este redusa, iar in cazul diabetului tip 1, nivelul insulinei din organism este foarte scazut.

Persoanele ce sufera de diabet tip 1 necesita administrarea de insulina. Rezistenta la insulina, mai frecventa in prediabet, sindromul metabolic si diabetul de tip 2, afecteaza capacitatea organismului de a metaboliza glucoza.

Cum influenteaza diabetul metabolismul?CE ESTE METABOLISMUL?

Metabolismul reprezinta reactiile chimice ce au loc in interiorul celulelor organismelor vii. Aceste reactii chimice sunt esentiale pentru viata.

Metabolismul se refera la procesele care apar in organism in timp ce noi mancam

PROCESUL DE METABOLIZARE

Metabolismul persoanelor cu diabet este aproape identic cu metabolismul persoanelor fara diabet. Singura diferenta este volumul si/sau eficienta insulinei in organism.

Procesul de metabolizare decurge in mare in felul urmator:

  • se consuma alimentele;
  • se descompun carbohidratii in glucoza – cu ajutorul salivei si al intestinului;
  • glucoza intra in sange;
  • pancreasul raspunde la prezenta glucozei prin eliberarea insulinei stocate (raspunsul insulinic din faza 1);
  • insulina permite glucozei din sange sa intre in celulele organismului – unde glucoza poate fi utilizata pentru energie;
  • insulina permite, de asemenea, ca glucoza sa fie stocata de muschi si de ficat ca glicogen;
  • daca este necesar, glicogenul stocat poate fi ulterior returnat in sange ca glucoza;
  • daca glucoza ramane in sange, insulina o transforma in grasime corporala;
  • proteinele din alimente se impart, de asemenea, in glucoza intr-un anumit grad. Insa transformarea proteinelor in glucoza presupune un proces mult mai lent decat in cazul carbohidratilor.
  • dupa eliberarea initiala a insulinei, celulele beta din pancreas incep sa dezvolte o noua insulina (raspunsul insulinic din faza 2);
  • dupa cum am mentionat mai sus, daca nivelul de glucoza scade, corpul elibereaza glucagon;
  • glucagonul are rolul pentru a transforma glicogenul stocat in glucoza, urmand ca aceasta sa fie eliberata in fluxul sanguin.

METABOLISMUL IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ESTE ASOCIAT CU OBEZITATEA

Persoanele supraponderale cu diabet zaharat sau diabet zaharat tip 2 produc cel mai adesea mult mai multa insulina decat persoanele nediabetice. Un exces de insulina se traduce prin mai multa grasime stocata in muschi si nu numai.

Cu timpul se dezvolta rezistenta la insulina, ceea ce inseamna ca organismul nu mai poate folosi eficient insulina.

Prin urmare, organismul depune eforturi pentru a produce mai multa insulina in incercarea de a compensa rezistenta la insulina.

Tot acest efort este facut in principal de celulele beta pancreatice, care in timp vor fi epuizate.

Mai mult, cantitatile crescute de insulina din organism fac ca organismul sa devina treptat din ce in ce mai rezistent la insulina.

REZISTENTA LA INSULINA SI HIPERGLICEMIA

Rezistenta la insulina reduce eficacitatea raspunsului la insulina de faza 1.

Pancreasul va elibera toata insulina pe care o are, dar probabil ca nu va fi suficienta.

Pentru a face fata acestei situatii, organismul trebuie sa se bazeze pe raspunsul sau la faza 2 de insulina. Productia insulinei de faza 2 dureaza mai mult, prin urmare, fara suficienta insulina disponibila, nivelurile de zahar din sange vor creste mai mult decat normalul.

Cum influenteaza diabetul metabolismul?Daca urmatoarea masa este suficient de indepartata, organismul poate avea timp sa recupereze si sa produca suficienta insulina noua (faza 2) pentru a recupera si a aduce nivelul de zahar din sange la normal.

In urma acestui proces celulele beta vor fi suprasolicitate si in final vor muri prin epuizare. Reducerea numarului de celule producatoare de insulina duce la incetinirea productiei de insulina.

In cazul in care alimentatia contine multi carbohidrati problema descrisa mai mult continua sa apara. Hiperglicemia se resimte printr-o stare de letargie, dar si foame exagerata, deoarece insulina nu este suficienta pentru a introduce glucoza in celule, ceea ce duce la foamea celulara.

Foamea exagerata duce la un consum exagera, excesul de calorii va incepe sa se depuna sub forma de grasime, generand un plus de rezistenta la insulina.

METABOLISMUL IN DIABETUL ZAHARAT TIP 1

In cazul diabetului de tip 1, insulina nu mai este produsa de pancreas, ea este introdusa in organism fie cu ajutorul injectiilor, fie cu ajutorul pompei de insulina.

Cum influenteaza diabetul metabolismul?Insulina rapida/ultrarapida incearca sa mimeze raspunsul insulinic de faza 1, in timp ce insulina lenta mimeaza raspunsul insulinic de faza 2.

In consecinta se incearca mimarea metabolismului unei persoane nediabetice, insa acest lucru este adesea dificil de facut si, prin urmare, vor exista momente cand apare hipoglicemia, situatie ce pune in pericol viata diabeticului si care trebuie combatuta imediat.

Diabetul zaharat dublu apare atunci cand diabeticul de tip 1, isi administreaza mai multa insulina decat este nevoie si in consecinta dezvolta rezistenta la insulina.

content protection is powered by http://jaspreetchahal.org