" />

Etichetă: alimentatia parenterala

Alimentatia parenterala – complicatii

No Comments
Nutritia parenterala - indicatii

Alimentatia parenterala reprezinta alimentatia intravenoasa si este indicata in diferite situatii critice, prezentate intr-un articol precedente.

Va prezentam in cele ce urmeaza cateva din complicatiile intalnite in alimentatia parenterala.

A. COMPLICATII METABOLICE

a. Sindromul de realimentare

  • apare la cateva zile;
  • se caracterizeaza printr-o asociere de dezechilibre hidroelectrolitice si de vitamine;
  • prin introducerea substratului energetic in plasma, celulele depletizate de energie inmagazineaza in mod excesiv glucoza, potasiu, fosfor si alte substraturi necesare pentru producerea de ATP;
  • trecerea potasiului si a fosforului in compartimentul intracelular, cu hipopotasemie si hipofosfatemie consecutive, sunt principalele modificari biologice ale sindromului de realimentare;
  • pentru a se evita sindromul de realimentare:
    • se corecteaza deficitele de K, Mg, P inaintea initierii alimentatiei parenterale;
    • se limiteaza aportul glucidic initial la 150 g/zi;
    • se limiteaza aportul hidric la 1000-1500 ml/zi.

b. Hiperglicemia

  • factorii de risc:
    • DZ;
    • stresul metabolic;
    • unele medicamente;
    • obezitatea;
    • aportul excesiv de glucoza.
  • prevenirea se poate realiza prin:
    • administrarea unei cantitati atent supravegheate de glucoza, mai mica fata de rata maxima de oxidare a glucozei (5-7 mg/kg/minut);
    • administrarea unor cantitati mai mici de dextroza la pacientii cu risc (100-150 g/zi sau 2-3 mg/kg/minut);
    • dozarea frecventa a glicemiei si administrarea de insulina.

c. Alte complicatii metabolice

  • hipo/hipernatremia;
  • hipo/hiperpotasemia;
  • hipo/hipercalcemia;
  • hipo/hipermagnezemia;
  • hipo/hiperfosfatemia. 

B. COMPLICATII INFECTIOASE

  • complicatie majora a alimentatiei parenterale;
  • sursa de infectie este reprezentata in general de solutiile parenterale si de cateter;
  • solutiile pot fi suspectate cand se izoleaza acelasi germen din ele, ca si din sangele pacientului;
  • semnele si simptomele de infectie apar la scurt timp dupa initierea alimentatiei parenterale;
  • cateterul venos periferic asociaza conditii prielnice pentru multiplicarea bacteriilor;
  • solutiile hipertone cu aminoacizi si dextroza nu permit multiplicarea germenilor;
  • emulsiile lipidice sunt un mediu bun de cultura pentru germenii gram pozitivi si negativi, precum si pentru fungi, din acest motiv, infuzia emulsiilor lipidice trebuie sa fie efectuata complet in maxim 12 ore;
  • cei mai frecventi germeni implicati: S. aureus, S. epidermidis, Candida, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa;
  • febra trebuie mereu investigata la pacientii alimentati parenteral, daca aceasta persista mai mult de 24-48 de ore administrarea solutiilor prin cateter venos trebuie intrerupta.

C. COMPLICATII HEPATOBILIARE

  • pot aparea cresteri usoare ale transaminazelor si a fosfatazei alcaline la cateva zile pana la cateva saptamani de la initierea alimentatiei parenterale;
  • posibile cauze de colestaza ar fi: administrarea in exces a aminoacizilor si lipidelor;
  • steatoza hepatica apare mai frecvent la pacientii cu stare septica, la care carbohidratii sunt infuzati cu o rata mai mare de 5 mg/kg/minut.

D. COMPLICATII MECANICE

  • pneumotorax, hidrotorax, hemotorax, emfizem subcutanat;
  • leziuni ale plexului brahial;
  • leziuni de artera subclavie;
  • tromboflebita;
  • fistula arterio-venoasa;
  • leziuni ale ductului toracic;
  • hidromediastin;
  • embolii gazoase;
  • embolii cu fragmente de cateter;
  • plasarea incorecta a cateterului, perforatii ale cordului.

Nutritia parenterala – indicatii

No Comments
Nutritia parenterala - indicatii

Nutritia parenterala reprezinta alimentatia pe cale intravenoasa.

Nutritia parenterala este indicata in urmatoarele situatii:

  • pacientii in stare critica:
    • nutritia parenterala este indicata daca durata perioadei hipercatabolice este mai mare de 4-5 zile;
    • alimentatia enterala nu este posibila.
  • come prelungite;
  • interventii chirurgicale:
    • preoperator pe o perioada de 7 – 10 zile:
      • la pacienti cu malnutritie severa si de aproximativ 3 zile;
      • la pacienti cu malnutritie usoara sau moderata.
    • postoperator:
      • in interventii abdominale, pana la reluarea tranzitului intestinal, fiindca tractul gastrointestinal nu poate fi           utilizat.
  • boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragica):
    • alimentatia parenterala poate fi utilizata pentru a mentine greutatea corporala sau in cazul unei interventii chirurgicale;
    • repausul alimentar oral si utilizarea alimentatiei parenterale faciliteaza remisia in 60 – 80% dintre cazurile de boala Crohn;
    • in rectocolita ulcero-hemoragica alimentatia parenterala nu influenteaza activitatea bolii.
  • malabsorbtie din cauza fistulelor enterocolice, enterovezicale sau enterocutanate;
  • sindrom de intestin scurt:
    • nutritia parenterala este necesara pe o perioada nedefinita la pacientii cu intestin functional restant mai mic de 60 cm.
  • pancreatita acuta:
    • in forme usoare, metoda obisnuita de suport nutritional este alimentatia dietetica enterala;
    • nutritia parenterala este indicata cand alimentatia enterala determina accentuarea durerilor abdominale,          varsaturi, cresterea valorilor amilazemiei, lipazemiei si a   cantitatii de lichid de aspiratie.
  • boli ale sistemului nervos central cu pierderea mecanismului de deglutitie si/sau cu risc crescut de aspiratie;
  • insuficienta renala:
    • se utilizeaza pentru a mentine aportul caloric;
  • insuficienta hepatica;
  • pacienti cu tumori maligne, la care se anticipeaza fenomene de toxicitate gastro-intestinala cauzate de chimioterapie;
  • pacienti cu tulburari de alimentatie (anorexie), malnutritie severa (greutate mai mica de 65% din greutatea ideala sau scadere ponderala mai mare de 30%) si intoleranta la alimentatia enterala;
  • arsuri severe, fracturi multiple complicate cu stari septice;
  • pacienti cu SIDA, la care au esuat alte metode de suport nutritional;
  • nou – nascuti cu fistula traheoesofagiana, gastroschizis (defect de inchidere al peretelui abdominal fetal, caracterizat prin hernierea viscerelor abdominale in afara cavitatii abdominale), omfalocel (malformatie congenitala ce presupune un defect de inchidere a peretelui abdominal in regiunea ombilicala), atrezie intestinala (nu comunica intestinul cu celelalte segmente);
  • copii cu deficit de crestere din cauza unei boli sistemice sau prin diaree cronica.

content protection is powered by http://jaspreetchahal.org