" />

Etichetă: diabetul

Etapele alcatuirii unei diete in diabetul zaharat tip 2

No Comments
Etapele alcatuirii unei diete in diabetul zaharat tip 2

ETAPELE ALCATUIRII UNEI DIETE IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2

a. Stabilirea caracteristicilor generale ale unei diete

  • se va efectua un bilant al starii de sanatate:
    • se va evalua diabetul zaharat, controlul glicemic, complicatiile;
    • se vor inregistra comorbiditatile: hipertensiunea arteriala, dislipidemii, insulino-rezistenta, hiperuricemii etc;
    • activitatea fizica;
    • intolerante alimentare.

b. Calculul aportului caloric

  • trebuie sa fie corespunzator nevoilor energetice (varsta, sex, indici antropometrici, activitate fizica);
  • se porneste de la calculul greutatii ideale, care se inmulteste cu un numar de kcal/kg, in functie de efortul depus:
    • repaus la pat 20 kcal/kg greutate ideala;
    • sedentar 25 kcal/kg greutate ideala;
    • efort fizic mediu 30-35 kcal/kg greutate ideala;
    • efort fizic mare 40-45 kcal/kg greutate ideala.
  • pentru persoanele supraponderale sau obeze se va alcatui un regim hipocaloric;
  • necesarul caloric va fi deasemenea adaptat in functie de:
    • stari fiziologice:
      • sarcina;
      • alaptare.
    • boli consumptive asociate:
      • hipertiroidism.

c. Distributia caloriilor pe cele trei principii energetice

Glucidele:

  • 50-60% din energia zilnica, minim 30 g fibre/zi;
  • de preferat alimente cu indice glicemic mic pentru ca aplatizeaza glicemia postprandiala.

Grasimile:

  • 25-30% din necesarul caloric:
    • <10%, chiar <7% grasimi saturate;
    • </=10% grasimi polinesaturate;
    • cca 10%, chiar 15% grasimi mononesaturate.
  • colesterol <250 mg/zi;
  • grasimile trans restrictionate, maxim 1 g/1000 kcal;
  • omega 3/omega 6=1/4;
  • uleiul de peste este o buna sursa de acizi grasi omega 3, insa se vor cauta si surse vegetale (nuci, seminte de floarea-soarelui/dovleac).

d. Alegerea alimentelor in cadrul unei diete

  • alimentatie variata, se evita monotonia;
  • alimentele vor fi cantarite sau portiile vor fi dimensionate prin alte metode.

In rezumat:

  • legumele verzi pot fi consumate fara cantar continand 3-5% glucide;
  • legumele radacinoase contin 10-15% glucide, vor fi cantarite;
  • cartoful si usturoiul uscat au 20-25% glucide, vor fi permise in anumite cantitati;
  • fructele au in majoritate un continut de 10-15% glucide, toate sunt indicate in cantitati cantarite pentru diabetici;
  • painea de orice fel si leguminoasele uscate (fasole, soia, linte) contin circa 50% glucide, vor fi indicate in cantitate fixa pe lista de regim;
  • faina, grisul nefiert, pastele crude, orezul nefiert au 70-75 g glucide/100 grame;
  • zaharul contine numai glucide, restul dulciurilor intre 60-100% glucide;
  • laptele si iaurtul cu in jur de 4% glucide;
  • carnea slaba indiferent de specia animalului nu contine glucide.

e. Distributia principiilor energetice pe mese (in special a glucidelor) in cadrul unei diete

  • se va tine seama de programul zilnic individual si de tratamentul diabetului zaharat;
  • la pacientii cu insulino-terapie intensiva, numarul de unitati de insulina se va adapta la cantitatea de hidrati de carbon din dieta;
  • in diabetul zaharat insulino-necesitant distributia glucidelor pe mese va fi astfel:
    • mic dejun: 20-25%;
    • gustare: 10-15%;
    • pranz: 30%;
    • gustare: 10-15%;
    • cina: 25-35%.
  • gustarile pot fi evitate in cazul utilizarii analogilor de insulina cu actiune rapida.

f. Pregatirea corecta a alimentelor

  • se vor folosi reguli de prelucrare mecanica sau termica care sa faciliteze procesul de digestie si mentinerea integrala a principiilor nutritive din alimente, fara producerea de compusi iritanti pe mucoasa digestiva;
  • fibre alimentare: 20-35 g/24 ore;
  • sodiu: <5-6 g/24 ore;
  • alcool: 7 kcal/g alcool.

Efortul fizic:

  • previne sau intarzie aparitia stadiilor avansate la subiectii cu prediabet;
  • aerob:
    • implica utilizarea multor grupe musculare: mers rapid, alergat, inot, ciclism;
    • se observa crestere frecventei respiratorii si a fluxului sanguin.
  • anaerob:
    • perioade de activitate musculara scurte, dar intense: sprint, inot viguros, ridicat greutati;
    • cresc tensiunea arteriala, cresc aliura ventriculara prin stimularea sistemului nervos simpatic cu hipersecretie de catecolamine.

Diabetul zaharat la varstnici – Ghidul ADA 2018

No Comments
Tintele glicemice pentru diabetici

DIABETUL ZAHARAT LA VARSTNICI

Adultii varstnici cu diabet au rate mai mari de:

  • moarte prematura;
  • dizabilitati functionale;
  • pierdere musculara accelerata;
  • boli coexistente (hipertensiune arteriala, boala coronariana ischemica, accident vascular cerebral).

Adultii varstnici cu diabet au un risc mai mare decat ceilalti de a dezvolta cateva sindroame geriatrice comune:

  • polifarmacie;
  • tulburari cognitive;
  • incontinenta urinara;
  • cazaturi periculoase;
  • durere persistenta.

Atentie deosebita trebuie acordata complicatiilor ce se pot dezvolta pe o perioada scurta de timp si care pot modifica statusul functional:

  • tulburarile de vedere;
  • tulburarile la nivelul extremitatilor inferioare.

DIABETUL ZAHARAT LA VARSTNICI – FUNCTIA NEUROCOGNITIVA

Screening-ul pentru detectarea precoce a disfunctiei cognitive medii, a dementei, a depresiei trebuie sa se faca la prima vizita, apoi anual la toti diabeticii peste 65 de ani.

Persoanele cu diabet au incidente mai crescute de dementa de toate cauzele, boala Alzheimer si dementa vasculara.

Tulburarile cognitive impiedica medicul, dar si pacientul sa isi tina sub control boala, tocmai de aceea pentru acest tip de pacienti regimurile medicamentoase trebuie sa fie simplificate.

Un echilibru glicemic slab este asociat cu declinul functiei cognitive, iar durata mai mare a diabetului este asociata cu inrautatirea functiei cognitive.

Studiile ce au examinat efectele controlului glicemic si tensional intens la adultii varstnici nu au demonstrat o reducere a declinului functional al creierului.

Mini – Mental – State – Examination si Montreal – Cognitive – Assessment pot ajuta la identificarea pacientilor ce necesita evaluarea neuropsihologica.

DIABETUL ZAHARAT LA VARSTNICI – HIPOGLICEMIA

Hipoglicemia trebuie evitata la adultii varstnici cu diabet pentru a preveni riscul de declin cognitiv.

Adultii in varsta au un risc crescut de hipoglicemie.

Hipoglicemia severa a fost legata de un risc crescut de aparitie a dementei.

DIABETUL ZAHARAT LA VARSTNICI – TINTELE TRATAMENTULUI

Adultii in varsta care sunt sanatosi cu cateva boli cronice coexistente si functie cognitiva intacta ar trebui sa aiba tinte glicemice mai joase, sub 7,5%.

Adultii varstnici cu boli cronice coexistente multiple, tulburari cognitive, dependenta functionala ar trebui sa aiba tinte mai putin stricte ale HbA1c si anume <8-8,5%.

Tintele glicemice pentru unii adulti varstnici trebuie sa fie mai relaxate, insa hiperglicemia care duce la simptome sau riscul de complicatii acute hiperglicemice trebuie sa fie evitate la toti pacientii.

Screening-ul pentru complicatiile diabetului trebuie individualizate la adultii varstnici, atentie deosebita trebuie avuta asupra complicatiilor ce ar putea duce la impotenta functionala.

Tratamentul hipertensiunii arteriale catre tinte individualizate la adultii varstnici este comun.

Tratamentul altor factori de risc cardiovasculari trebuie individualizat la varstnici luand in considerare beneficiile.

Terapia de reducere a grasimilor si terapia cu aspirina trebuie administrata persoanelor cu o speranta de viata mai mare.

HbA1c reprezinta un biomarker standard pentru controlul glicemic la toti pacientii cu diabet, insa are multe limitari la pacientii la care exista boli ce influenteaza numarul de celule rosii.

Multe boli asociate cu un numar afectat de celule rosii ca:

  • hemodializa;
  • sangerare/transfuzie recenta;
  • terapie cu eritropoietina;

sunt comune la varstnici si pot creste/scadea fals HbA1c.

In aceste circumstante glucoza plasmatica/capilara trebuie utilizata in calculul tintelor.

TINTELE GLICEMICE, TENSIONALE SI DISLIPIDEMICE LA VARSTNICII CU DIABET

 1. VARSTNIC SANATOS

Varstnicul sanatos prezinta cateva boli cronice coexistente, functie cognitiva si functionala intacta, speranta de viata mai mare.

Tintele glicemice, dar si tensionale la varstnicul sanatos sunt:

  • HbA1c<7,5%;
  • glicemia a jeun si preprandiala: 90-130 mg/dl;
  • glicemia la culcare: 90-150 mg/dl;
  • TA<140/90 mmHg;

Se pot utiliza statine.

2. VARSTNIC CU SANATATE COMPLEXA/INTERMEDIARA

In aceasta categorie intra varstnicul cu multiple boli cronice coexistente sau 2+ activitati zilnice afectate instrumental sau tulburari cognitive incipiente spre moderate.

Varstnicul cu sanatate complexa/intermediara prezinta:

  • speranta de viata intermediara;
  • povara medicamentoasa medie;
  • vulnerabilitate hipoglicemica.

Tintele glicemice, dar si tensionale la varstnicul cu sanatate complexa/intermediara sunt:

  • HbA1c <8%;
  • glicemie a jeun/preprandiala 90-150 mg/dl;
  • glicemie la culcare 100-180 mg/dl;
  • TA<140/90 mmHg;

Se utilizeaza statine.

3. VARSTNIC CU STARE DE SANATATE PROASTA SI BOLI COMPLEXE

Varstnicul cu stare de sanatate proasta si boli complexe prezinta boala cronica in stadiul final sau tulburari cognitive moderate spre severe sau 2+ activitati zilnice afectate.

Varstnicul prezinta speranta de varsta limitata.

Tintele glicemice, dar si tensionale la varstnicul cu sanatate proasta si boli complexe sunt:

  • HbA1c <8,5% nu mai sus pentru ca ar expune pacientul la hiperglicemie ce da nastere glucozuriei, deshidratarii, sindromului hiperglicemic hiperosmolar, vindecare defectuoasa a ranilor;
  • glicemie a jeun/preprandiala 100-180 mg/dl;
  • glicemie la culcare 110-200 mg/dl;
  • TA<150/90 mmHg;

Statinele se pot lua in considerare mai mult ca preventie secundara decat primara.

4. PACIENTUL LA FINAL DE VIATA

Pentru pacientii care primesc ingrijiri paliative, principalul obiectiv il reprezinta evitarea complicatiilor si simptomelor aparute din cauza managementului glicemic.

Atunci cand apare insuficienta de organ, anumite medicamente vor fi titrate sau oprite.

Pentru pacientul pe moarte, majoritatea medicamentelor pentru diabet zaharat tip 2 vor fi oprite.

Nu exista un consens pentru managementul diabetului zaharat tip 1 in acest context.

TERAPIA FARMACOLOGICA

La varstnici, cu risc crescut de hipoglicemie se prefera tratamentul cu medicamente cu risc scazut de hipoglicemie.

Supratratamentul la varstnici este comun si ar trebui evitat.

Simplificarea schemelor complexe de tratament este recomandata pentru a reduce riscul de hipoglicemie, daca se poate obtine tinta HbA1c individualizata.

Este foarte important sa se potriveasca complexitatea regimului de tratament cu abilitatea de auto ingrijire a varstnicului.

Tintele glicemice trebuie individualizate si ajustate periodic in functie de bolile cronice coexistente, functia cognitiva si statusul functional.

Controlul glicemic sever este asociat cu risc de hipoglicemie la varstnicii cu multiple afectiuni medicale.

In cazul varstnicilor cu insulino-terapie intr-un regim peste capacitatea lor de intelegere se va simplifica schema pentru a reduce riscul de hipoglicemie si stres legat de boala fara a inrautatii controlul glicemic.

1. METFORMIN

Metforminul este agent de prima linie la varstnicii cu diabet zaharat tip 2.

Se poate utiliza la toti pacientii cu RFG >/=30 ml/min/1,73mp.

Este contraindicat la pacientii cu insuficienta renala si trebuie utilizat cu grija la pacientii cu functie hepatica afectata sau cu insuficienta cardiaca congestiva din cauza riscului de acidoza lactica.

2. TIAZOLIDINDIONELE

Daca sunt utilizate trebuie utilizate cu grija la cei cu risc de insuficienta cardiaca congestiva, dar si la cei cu risc de cadere sau fracturi.

3. SECRETAGOGELE DE INSULINA

Sulfonilureicele si alte secretagoge de insulina sunt asociate cu hipoglicemie si trebuie utilizate cu grija.

Daca sunt utilizate sunt de preferat cele cu o perioada scazuta de actiune (glipizid).

Gliburidul are o durata mare de actiune si este contraindicat la varstnici.

4. TERAPIILE BAZATE PE INCRETINE

Inhibitorii orali DPP-4 au cateva efecte secundare si minima hipoglicemie, insa au costuri ridicate pentru varstnici.

Agentii bazati pe incretine nu cresc riscul de evenimente cardio-vasculare majore.

Agonistii de receptor GLP-1 sunt injectabili ceea ce inseamna ca necesita o buna abilitate fizica, motorie si cognitiva.

Analogii de receptor GLP-1 pot fi asociati cu greata, varsaturi si diaree.

Deasemenea scaderea in greutate cu ajutorul analogilor de receptori GLP-1 nu este recomandata la varstnici, mai ales la cei casectici.

5. INHIBITORII SGLT-2

Se administreaza oral.

Nu se cunosc efectele pe termen lung.

6. TERAPIA INSULINICA

Necesita abilitati vizuale, motorii si cognitive bune.

Dozele de insulina trebuie titrate pentru a atinge tintele glicemice individualizate si pentru a evita hipoglicemia.

O singura injectie de insulina bazala pe zi este asociata cu efecte secundare minime si poate reprezenta o solutie rezonabila la pacientii varstnici.

Multiple injectii zilnice de insulina sunt prea complexe pentru pacientii varstnici cu complicatii avansate ale diabetului, boli cronice ce ameninta prognosticul vietii sau statusul functional limitat.

TRATAMENTUL IN AZILE

 Se va lua in considerare educatia personalului din azile pentru a imbunatatii managementul diabetului la varstnici.

Azilele ar trebui sa isi dezvolte propriile politici si proceduri pentru preventia si managementul hipoglicemiei.

Pacientii varstnici institutionalizati pot consuma alimente in mod neregulat, pot fi subnutriti, anorexici sau pot avea probleme cu inghititul.

Dietele terapeutice pot duce la un consum scazut, scadere in greutate neintentionata si denutritie.

Dietele construite dupa cultura, preferintele si tintele pacientului ii pot creste calitatea vietii, satisfactia legata de masa si statusul nutritional.

Varstnicii institutionalizati sunt in mod special expusi la hipoglicemie.

Varstnicii din azile au un numar mult mai mare de complicatii clinice si comorbiditati care pot creste riscul de hipoglicemie:

  • functia renala si cognitiva afectata;
  • reglare hormonala si contrareglare hormonala intarziata;
  • hidratare suboptimala;
  • alimentare si apetit variabil;
  • polipragmazie;
  • absorbtie intestinala incetinita.

Conform studiilor insulina si agentii noninsulinici confera rezultate si rate de hipoglicemie similare.

STRATEGIILE DE ALERTA AZIL-MEDIC DIABETOLOG

Se suna imediat medicul diabetolog daca:

  • glicemia este 70 mg/dl sau sub 70 mg/dl (glicemia trebuie confirmata de laborator).

Se suna medicul diabetolog cat mai repede posibil daca:

  • glicemia este intre 70 si 100 mg/dl (tratamentul ar trebui ajustat);
  • glicemia este mai mare de 250 mg/dl pe parcursul a 24 de ore;
  • valorile de pe glucometru depasesc gradatia acestuia;
  • glicemia este mai mare de 300 mg/dl in doua zile consecutive;
  • pacientul este bolnav, varsa sau orice alta afectiune ce ii poate masca criza hiperglicemica si care poate duce la alimentare deficitara ce va necesita ajustarea tratamentului.

INGRIJIREA LA SFARSITUL VIETII

Atunci cand este necesara ingrijirea paliativa la adultii cu diabet, controlul strict al tensiunii arteriale poate sa nu fie necesar si intreruperea medicatiei poate fi necesara.

In mod similar intensitatea managementului lipidic poate fi relaxata si oprirea terapiei de scadere a lipidelor poate fi necesara.

Mai mult ca toate confortul, preventia simptomelor de stres si pastrarea calitatii vietii si a demnitatii reprezinta tintele primare pentru managementul diabetului la sfarsitul vietii.

Tintele glicemice trebuie sa urmareasca prevenirea hipo si hiperglicemiei.

Terapia farmacologica poate include agenti orali ca prima linie, urmati de un regim insulinic simplificat.

Daca este nevoie insulina bazala poate fi implementata acompaniata de agenti orali, fara insulina rapida.

Agentii care pot produce simptome gastro-intestinale ca: greata/scadere excesiva in greutate nu sunt recomandati.

CATEGORIILE DE PACIENTI SI MANAGEMENTUL ACESTORA

 1. PACIENTUL STABIL

Se continua tratamentul anterior cu grija evitarii hipoglicemiilor si cu managementul hiperglicemiilor.

Se monitorizeaza glicemia si se mentine nivelul sub pragul renal.

HbA1c are un rol foarte mic, nu necesita monitorizare.

2. PACIENTUL CU INSUFICIENTA DE ORGAN

Prevenirea hipoglicemiei este esentiala.

Deshidratarea trebuie prevenita si tratata.

La pacientii cu diabet zaharat tip 1 administrarea insulinica poate fi redusa pentru ca alimentarea orala scade, insulino-terapia nu trebuie oprita.

La pacientii cu diabet zaharat tip 2, agentii care produc hipoglicemie trebuie titrati.

Telul principal este reducerea hipoglicemiei, permitand valorilor glicemice sa atinga valoare de sus a tintei.

3. PACIENTUL PE MOARTE

Pentru pacientii cu diabet zaharat tip 2, intreruperea tuturor medicamentelor reprezinta cea mai corecta abordare, mai ales daca acestia nu se alimenteaza.

La pacientii cu diabet zaharat tip 1 nu exista un consens, insa o cantitate mica de insulina bazala va mentine glicemia si va preveni complicatiile acute hiperglicemice.

Sursa: Ghidul American pentru Diabet 2018

Diabetul afecteaza articulatiile si oasele

Diabetul afecteaza articulatiile si oasele

Diabetul afecteaza atat nervii, cat si circulatia, asadar pot aparea dureri la nivelul articulatiilor si alte afectiuni ce pot aparea la mai multe niveluri ale corpului.

Daca ne gandim la complicatiile diabetului, problemele articulare tind sa fie mentionate mai putin decat retinopatia si nefropatia, insa afectiunile articulare pot fi serioase.

DIABETUL SI PICIORUL CHARCOT

Piciorul Charcot, cunoscut si sub numele de artropatia Charcot si articulatia Charcot, este numele dat unei afectiuni ce duce la umflarea piciorului si in cazurile avansate, la deformarea acestuia.

Simptomele piciorului Charcot includ:

  • umflarea si inrosirea articulatiei piciorului;
  • piciorul afectat este mai cald decat cel neafectat;
  • durere la nivelul zonei afectate.

Diabetul duce la aparitia piciorului Charcot. Piciorul Charcot poate afecta orice articulatie expusa la presiune de la nivelul piciorului, inclusiv articulatia gleznei.

Articulatia Charcot poate fi tratata, dar tratamentul ia mult timp, pana la cateva luni si implica menajarea piciorului afectat.

DIABETUL SI OSTEOPOROZA

Diabetul afecteaza articulatiile si oaseleOsteoporoza sau oasele poroase, reprezinta o afectiune care duce la rarefierea masei osoase. Ariile ce tind sa fie afectate sunt coloana vertebrala, incheietura mainii si coapsele. Simptomele apar incet si pot fi greu de observat pana cand un eveniment acut produce o fractura. Acest gen de fractura poarta denumirea de fractura de fragilitate.

Tratamentul poate include administrarea de vitamina D, cu sau fara calciu, exercitii pentru intarirea oaselor.

OSTEOARTRITA

Diabetul afecteaza articulatiile si oaseleOsteoartrita include inflamatia tesutului moale al articulatiilor si distrugerea cartilajului.

Persoanele care sunt supraponderale pun o presiune mai mare asupra articulatiilor si pot creste riscul de osteoartrita.

Simptomele de osteoartrita includ:

  • durere;
  • intepenirea articulatiei;
  • pocnet sau limitarea miscarii articulatiei.

Osteoartrita devine mai frecventa cu inaintarea in varsta, in general dupa varsta de 50 de ani afectiunea devine mai frecventa.

Tratamentul pentru osteoartrita cuprinde in principal schimbari ale modului de viata ca:

  • exercitii fizice si scaderea in greutate;
  • medicamente pentru tratamentul durerii (paracetamol si codeina);
  • alte optiuni de tratament ce includ: fizioterapie, terapie ocupationala si mai rar chirurgie.

INGROSAREA TENDOANELOR

Diabetul afecteaza articulatiile si oaseleUn studiu publicat in jurnalul Asociatiei Americane de Diabet a aratat ca exista o relatie intre diabet si ingrosarea tendoanelor bicepsului si a tendoanelor supraspinoase. Aceste doua tendoane se afla la nivelul umarului si se pot observa usor prin intermediul tehnicilor cu ultra sunete.

Studiu a descoperit ca la 150 de diabetici (100 cu diabet zaharat tip 2 si 50 cu diabet zaharat tip 1) s-a observat ingrosarea tendoanelor, o afectiune care s-a acutizat si mai mult cu varsta.

INGHETAREA UMARULUI (CAPSULITA ADEZIVA)

Umarul inghetat (sau capsulita adeziva) este o afectiune caracterizata prin durere si rigiditate la nivelul umarului ce pot afecta mobilitatea acestuia. Umarul inghetat se vindeca de la sine, in general, insa procesul este indelungat si poate sa dureze cateodata mai multi ani.

Exista trei stadii ale umarului inghetat, de la durere pana la cresterea rigiditatii si apoi recuperare.

Tratamentul include:

  • antiinflamatoare;
  • calmante;
  • corticosteroizi;
  • in stadiile mai avansate exercitii si fizioterapie.

DIABETUL SI AFECTAREA MAINILOR

Anumite afectiuni ale articulatiei mainii sunt legate de diabet.

Printre acestea mentionam:

  • sindromul mainii diabetice;
  • contractura Dupuytren;
  • tenosinovita;
  • sindromul de tunel carpian.

Sursa: Diabetes UK

Afectiunile tiroidei si diabetul

Afectiunile tiroidei si diabetul

Afectiunile tiroidei si diabetul sunt foarte des intalnite in randul multor pacienti.

Persoanele ce sufera de diabet zaharat tip 1 sunt predispuse la aparitia bolilor autoimune, mai ales la aparitia afectiunilor tiroidiene.

AFECTIUNILE TIROIDIENE SI DIABETUL ZAHARAT

Afectiunile tiroidiene si diabetul zaharat tip 1 reprezinta boli autoimune care sunt adesea legate si merg impreuna.

Tiroidita Hashimoto este o boala autoimuna in care sistemul autoimun isi ataca propria glanda, respectiv glanda tiroida. Exact asa se intampla si in cazul diabetul zaharat tip 1, cand sistemul autoimun ataca pancreasul si il distruge.

Acest atac asupra glandei tiroide duce la hipotiroidism.

In boala Graves pe de alta parte tiroida poate deveni hiperactiva, tot din cauza unei proaste functionari a sistemului imunitar.

Se considera ca aproximativ 30% din femeile cu diabet zaharat tip 1 vor dezvolta boala Graves. In populatia nediabetica, femeile sunt de zece ori mai predispuse la afectiuni tiroidiene decat barbatii.

Boala Graves si boala Hashimoto nu au tratament direct, insa hipotiroidismul si hipertiroidismul au.

CARE SUNT FUNCTIILE TIROIDEI?

Afectiunile tiroidei si diabetulTiroida este o glanda de la nivelul gatului, localizata la baza gatului in fata traheei.

Hormonii tiroidieni eliberati de tiroida sunt triiodotironina si tiroxina. Acesti hormoni indeplinesc nenumarate functii in organism.

HIPERTIROIDISMUL SI BOALA GRAVES

Afectiunile tiroidei si diabetulCa rezultat al bolii Graves, tiroida poate deveni hiperactiva si poate produce prea multi hormoni.

Mecanismul bolii Graves nu este complet elucidat, insa in evolutia acesteia anumite celule ale sistemului imunitar se leaga de receptorii de la nivelul tiroidei si se comporta ca hormoni de stimulare ai tiroidei. In consecinta tiroida va munci mai mult si va produce mai multi hormoni decat ar fi necesar.

Mai mult, aceasta situatie poate face sistemul imunitar sa se alerteze si sa dea nastere unor simptome si complicatii variate.

Aceste simptome si complicatii pot include:

  • scaderea in greutate;
  • batai accelerate ale inimii sau palpitatii;
  • transpiratii;
  • diaree;
  • slabiciune musculara;
  • senzatia de caldura excesiva;
  • toleranta crescuta la temperaturi scazute;
  • cresterea poftei de mancare;
  • ochi iesiti din orbite;
  • menstruatie neregulata sau absenta;
  • schimbari de personalitate (anxietate, depresie, agitatie);
  • gusa (tiroida si gatul umflate).

TRATAMENTUL HIPERTIROIDISMULUI

Hipertiroidismul este tratat in mod normal in doua feluri:

  • cu o doza de iod radioactiva pentru a distruge celulele tiroidiene;
  • cu tiroidectomie, chirurgie care indeparteaza o parte din tiroida sau intreaga tiroida.

Ambele modalitati de tratament reduc abilitatea tiroidei de a produce hormoni si in acest fel simptomele si complicatiile dispar.

In ambele cazuri, tratamentul medicamentos este necesar.

HIPOTIROIDISM SI BOALA HASHIMOTO

Multe din simptomele acestei afectiuni pot fi vazute ca opusul celor din hipertiroidism.

In consecinta sistemul imunitar ataca tiroida, reducandu-i capacitatea de a crea hormoni.

Din cauza hipotiroidismului foarte multe procese metabolice sunt incetinite.

Simptomele de hipotiroidism includ:

  • cresterea in greutate;
  • oboseala;
  • sensibilitate la frig;
  • piele uscata;
  • dureri musculare;
  • boli cardiovasculare;
  • schimbari de personalitate (depresie);
  • gusa (tiroida si gatul umflate).

TRATAMENTUL HIPOTIROIDISMULUI

Afectiunile tiroidei si diabetulHipotiroidismul poate fi tratat cu ajutorul unui medicament cu administrare zilnica ce asigura cantitatea necesara de hormoni tiroidieni pe care tiroida nu ii mai produce. Din pacate, bolnavii vor trebui sa urmeze tratamentul toata viata, insa in majoritatea cazurilor aceste medicamente nu impiedica pacientul sa duca o viata normala si pot preveni complicatii majore, cum ar fi boli cardiovasculare si probleme cu sarcina.

AFECTIUNILE TIROIDIENE SI DIABETUL ZAHARAT

Avand in vedere ca tiroidismul afecteaza metabolismul, diabetul poate fi serios influentat. Foamea, slabiciunea musculara si oboseala care pot aparea fie in hipo, cat si in hipertiroidism pot face ca urmarea unei diete sanatoase si activitatea fizica regulata sa fie extrem de dificila.

Tocmai de aceea este extrem de important sa cunoasteti semnele si simptomele din afectiunile tiroidiene si diabet. Trebuie sa va testati pentru boala Graves si Hashimoto de indata ce observati ca ceva este in neregula. Afectiunile tiroidiene pot afecta echilibrul glicemic.

APARITIA BOLII

Nu se cunoaste motivul pentru care sistemul imunitar ataca si afecteaza tiroida.

Afectiunile tiroidei si diabetulCa si in cazul diabetului zaharat tip 1, unii cred ca acest fenomen poate fi generat de anumiti virusi si bacterii.

Cu toate acestea, exista cativa factori ce cresc riscul de a dezvolta boala.

Se stie ca daca suferiti de o boala autoimuna puteti dezvolta o alta boala autoimuna. In consecinta oricine sufera de diabet zaharat tip 1 este predispus la alte boli autoimune ca boala Graves sau boala Hashimoto sau invers.

Susceptibilitatea genetica poate deasemenea sa joace un rol, la fel ca si diabetul zaharat tip 1, boala Graves si boala Hashimoto pot aparea mai ales daca aveti in familie o ruda ce sufera de oricare dintre aceste boli.

Femeile sunt mai predispuse la aparitia acestor afectiuni decat barbatii.

Sursa: Diabetes UK

Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat tip 1 prezinta doua forme:

  • diabet zaharat tip 1 autoimun;
  • diabet zaharat tip 1 idiopatic.

Diabetul zaharat tip 1 reprezinta 5-10% din cazurile de diabet si a purtat anterior denumirea de diabet zaharat insulinodependent. Desi procentul de mai sus este mic si boala este aparent rara, gravitatea sa este importanta. Un pacient cu diabet zaharat tip 1 prezinta un deficit absolut de insulina instalat brusc in cazul copiilor si lent in cazul adultilor.

Deficitul de insulina le pune viata in pericol si le afecteaza in totalitate calitatea vietii. Bolnavii cu diabet zaharat tip 1 nu pot supravietui fara injectiile de insulina, intra destul de repede in cetoacidoza si decedeaza in cazul in care nu li se administreaza tratamentul.

Diabetul zaharat tip 1Boala in acest tip de diabet este produsa prin distrugerea autoimuna sau idiopatica (fara o cauza decelabila) a celulelor beta pancreatice. Celulele beta din insulele Langerhans de la nivelul pancreatic sunt celulele responsabile cu secretia de insulina. Odata distruse aceste celule nu mai pot produce insulina.

Insulina este un hormon extrem de important pentru metabolism, odata cu afectarea productiei sau actiunii sale se declanseaza in organism un dezechilibru metabolic greu de controlat. Sunt afectate atat metabolismul glucidic, cat si metabolismul protidic, lipidic si hidroelectrolitic.

DIABETUL ZAHARAT TIP 1 AUTOIMUN (1A)

In 85-90% din cazurile de diabet zaharat tip 1 autoimun se detecteaza unul sau mai multi anticorpi in sangele pacientilor. Anticorpii sunt cei care sunt responsabili de distructia celulelor beta pancreatice.

Printre marker-ii testati pentru a pune un diagnostic corect al acestei afectiuni enumeram:

  • anticorpii antiinsulina;
  • anticorpii anticelule insulare;
  • anticorpii antidecarboxilaza acidului glutamic;
  • anticorpii antitirozin fosfataza IA2 si IA2Beta.

Deasemenea trebuie mentionat ca boala se asociaza cu genele HLA DQA si DQB, dar si cu alte boli autoimune precum:

  • boala Graves;
  • tiroidita Hashimoto;
  • boala Addison;
  • vitiligo;
  • boala celiaca;
  • hepatita autoimuna;
  • miastenia gravis;
  • anemia pernicioasa.

Rata distructiei celulei beta este variabila si poate fi influentata de numerosi factori. In general declinul insulinic este mai rapid la copii si mai putin accelerat la adulti.

Diabetul zaharat tip 1De retinut ca anticorpii antidecarboxilaza acidului glutamic se pot gasi in sange si cu 10 ani inainte de diagnostic, ceea ce face posibila o anticipare a diagnosticului mai ales in cazul in care acesta se suspecteaza.

Pe langa testarea anticorpilor se recomanda si testarea insulinemiei si a peptidului C. Se considera ca simptomele de diabet apar abia cand 85-90% din celule beta pancreatice sunt distruse. O testare precoce va arata prezenta anticorpilor insa valorile insulinemiei si peptidului C vor fi cel mai probabil normale. In momentul diagnosticului atat insulina, cat si peptidul C vor avea valori scazute sau nu vor fi detectabile.

DIABETUL ZAHARAT TIP 1 IDIOPATIC (1B)

Acest tip de diabet este mai des intalnit la populatiile din Africa si Asia. Componenta genetica nu este legata de sistem HLA, insa in mod sigur exista o componenta genetica.

Acesti pacienti prezinta insulinopenie marcata cu aparitia cetoacidozei. Testarea anticorpilor este negativa in cazul acestor pacienti.

content protection is powered by http://jaspreetchahal.org